NEDESPĂRȚÍT, -Ă, nedespărțiți, -te, adj. Care nu este despărțit sau fragmentat, care nu poate fi despărțit, indivizibil; care sau de care nu se desparte, nu se îndepărtează niciodată, inseparabil. – Pref. ne- + despărțit.

NEDESPĂRȚÍT, -Ă, nedespărțiți, -te, adj. Care nu este despărțit sau fragmentat, care nu poate fi despărțit, indivizibil; care sau de care nu se desparte, nu se îndepărtează niciodată, inseparabil. – Ne- + despărțit.

NEDESPĂRȚÍT, -Ă, nedespărțiți, -te, adj. Strîns unit (prin sentimente); inseparabil. V. legat. Eram prietini nedespărțiți în vremea cea mai fericită. SADOVEANU, O. VIII 22. Pe lîngă grupul Anton Pann, Nănescu, Chiosea și Unghiurliu, unul și nedespărțit, se lipise un copilandru nalt. GHICA, S. A. 79.

NEDESPĂRȚÍT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la despărțit) 1): De ~ care nu poate fi despărțit. 2) fig. Care stă permanent undeva sau pe lângă cineva (sau ceva). /ne- + despărțit

nedespărțit a. 1. care nu poate fi despărțit, inseparabil; 2. legat, unit prin sentiment: prieteni nedespărțiți.

nedespărțít, -ă adj. Care nu e despărțit. Fig. Strîns unit, întins: prieten nedespărțiț.

nedespărțít adj. m., pl. nedespărțíți; f. nedespărțítă, pl. nedespărțíte

nedespărțít adj. m., pl. nedespărțíți; f. sg. nedespărțítă, pl. nedespărțíte

NEDESPĂRȚÍT adj. 1. v. indivizibil. 2. v. inseparabil. 3. inseparabil, nedezlipit, neseparabil. (Prieteni ~.)

NEDESPĂRȚIT adj. 1. indivizibil, nedivizibil. (Elemente ~ ale unui ansamblu.) 2. indisolubil, inseparabil, neseparabil, organic, unitar. (Un tot ~.) 3. inseparabil, nedezlipit, neseparabil. (Prieteni ~.)