NECRÓZA necroze s. f. Moarte a unor tzesuturi sau organe vii ale plantelor sau ale animalelor provocata de intreruperea circulatziei sangvine de infectzii arsuri etc. Din fr. nécrose.

necroza sf [At: I. GOLESCU C. / Pl: ~e / E: fr nécrose] Moarte prin infectzie a unei portziuni dintrun tzesut viu animal sau vegetal.

NECRÓZA necroze s. f. Distrugere a unor tzesuturi sau organe vii ale plantelor sau ale animalelor provocata de intreruperea circulatziei sangvine de infectzii arsuri etc. Din fr. nécrose.

NECRÓZA necroze s. f. (Med.) Mortificare a unor tzesuturi vii ale plantelor sau ale animalelor. Fenomenul de necroza se intilneshte rar la plantele atacate de rugini. SAVULESCU M. U. I 96.

NECRÓZA s.f. Alterare shi distrugere a unui tzesut ori organ viu animal sau vegetal in urma intreruperii circulatziei sanguine a unei infectzii arsuri etc.; distrugere prin infectzie a unui tzesut viu; cangrena. [< fr. nécrose cf. gr. nekrosis mortificare].

NECRÓZA¹ s. f. distrugere a celulelor unei portziuni de tzesut ori organ viu. (< fr. nécrose)

NECRÓZA ~e f. 1) Mortificare intrun organism viu a unor celule tzesuturi organe sau partzi ale acestora (k urmare a unei infectzii a unui traumatism a unor tulburari circulatorii etc.). 2) (la plante) Mortificare a unor tzesuturi datorita unor agentzi patogeni. /<fr. nécrose

*necróza f. pl. e (vgr. nekrósis d. nekróo las mort amortzesc). Med. Mortificare gangrena unuĭ tzesut moartea uneĭ partzĭ dintr’un corp viŭ: necroza osoasa.

necróza (necro) s. f. g.d. art. necrózei; pl. necróze

necróza s. f. (sil. cro) g.d. art. necrózei; pl. necróze