necrofag ~a sm a [At: I. GOLESCU C. / Pl: ~agi ~age / E: fr nécrophage] 12 (Animal) care se hraneshte cu cadavre.

NECROFÁG A necrofagi e adj. (Despre animale) Care se hraneshte cu cadavre.

NECROFÁG A adj. s.m. (Animal) care se hraneshte cu cadavre. [< fr. nécrophage cf. gr. nekros mort phagein a manca].

NECROFÁG A adj. (despre animale insecte ciuperci parazite; shi s.) care se hraneshte cu corpurile organismelor moarte. (< fr. nécrophage)

NECROFÁG ~ga (~gi ~ge) shi substantival (despre unele animale) Care se hraneshte cu cadavre. /<fr. nécrophage

!necrofag (desp. necro) adj. m. s. m. pl. necrofagi; adj. f. s. f. necrofaga pl. necrofage

necrofág (necro) adj. m. s. m. pl. necrofági; adj. f. necrofága pl. necrofáge

necrofág adj. m. s. m. (sil. cro) pl. necrofági; f. sg. necrofága pl. necrofáge

NECRO „moarte necroza”. ◊ gr. nekros „moarte” > fr. nécro it. id. engl. id. germ. nekro > rom. necro. □ ~bioza (v. bioza) s. f. alternare shi distrugere a unui tzesut viu k urmare a unor leziuni distrofice; ~cenoza (v. cenoza₁) s. f. ansamblu al organismelor moarte de pe fundul marilor sau lacurilor; ~cist (v. cist) s. n. celula moarta; ~fag (v. fag) adj. s. m. (animal) care se hraneshte cu corpurile organismelor moarte; ~fagie (v. fagie) s. f. caracteristica a unor animale de a se hrani cu cadavre; ~fil (v. fil₁) adj. s. m. (persoana) care sufera de necrofilie; ~filie (v. filie₁) s. f. perversiune sexuala care consta in practicarea actului sexual pe cadavre; ~fite (v. fit) adj. s. f. pl. (ciuperci) care se hranesc saprofit pe tzesuturile gazdei omorite in prealabil cu ajutorul unor enzime; ~fobie (v. fobie) s. f. teama patologica de moarte sau de cadavre; ~gen (v. gen) adj. (despre ciuperci) care se nashte pe o planta moarta sau pe cale de a se nimici; ~latrie (v. latrie) s. f. cult patologic pentru mortzi; ~latru (v. latru) s. m. shi f. persoana care prezinta necrolatrie; ~liza (v. liza) s. f. distrugere a unui tzesut care a suferit un proces de necrozare; ~patie (v. patie) s. f. predispozitzie organica antrenind necrozarea succesiva in diverse organe; ~plasma (v. plasma) s. f. citoplasma inactiva omoloaga celei din samintza moarta; ~plast (v. plast) s. n. protoplast care a suferit leziuni grave urmate de moartea acestuia; ~spermie (v. spermie) s. f. aparitzie in lichidul spermatic a spermatozoizilor mortzi; ~tip (v. tip) s. n. forma biologica in prezent stinsa shi existenta numai formal; ~tomie (v. tomie) s. f. indepartare pe cale chirurgicala a unui tzesut osos atins de necroza; ~trof (v. trof) adj. (despre microorganisme) care continua sa se hraneasca in interiorul celulelor necrozate; ~zoospermie (v. zoo v. spermie) s. f. prezentza in lichidul spermatic a spermatozoizilor mortzi.