6 definiții pentru mărăcinaș
Explicative DEX
MĂRĂCINÁȘ, mărăcinași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui mărăcine. – Mărăcine + suf. -aș.
MĂRĂCINÁȘ, mărăcinași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui mărăcine. – Mărăcine + suf. -aș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
mărăcinaș sm [At: TEODORESCU, P. P. 177 / Pl: ~i / E: mărăcine + -aș] 1-2 (Pop; șhp) Mărăcine (1) (mic).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRĂCINÁȘ, mărăcinași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui mărăcine. Vînară munții cu urșii... Mărăcinașii cu iepurașii. SEVASTOS, N. 361.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
mărăcináș (rar) s. m., pl. mărăcináși
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mărăcináș s. m., pl. mărăcináși
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
MĂRĂCINÁȘ s. m. (În poezia populată) Diminutiv (hipocoristic) al lui mărăcine (1). Vînarâ munții Cu urșii. . . , Mărăcinași Cu iepurași. TEODORESCU, P. P. 177, cf. MARIAN, NU. 480, SEVASTOS, N. 361. - Pl.: mărăcinași. – Mărăcine + suf. -aș.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
mărăcinaș, mărăcinașisubstantiv masculin
- 1. Diminutiv al lui mărăcine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Vînară munții cu urșii... Mărăcinașii cu iepurașii. SEVASTOS, N. 361. DLRLC
-
etimologie:
- Mărăcine + sufix -aș. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.