opțiuni
  • info

8 definiții pentru mărgioară

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRGIOÁRĂ, mărgioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui margine; mărginuță. [Pr.: -gi-oa-] – Margine + suf. -ioară.

MĂRGIOÁRĂ, mărgioare, s. f. Diminutiv al lui margine; mărginuță. – Margine + suf. -ioară.

mărginioară sf vz mărgioară

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mărgioáră (rar) (-gi-oa-) s. f., g.-d. art. mărgioárei; pl. mărgioáre

mărgioáră s. f. (sil. -gi-oa-), g.-d. art. mărgioárei; pl. mărgioáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂRGIOÁRĂ s. v. mărginuță.

mărgioară s. v. MĂRGINUȚĂ.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂRGIOÁRĂ s. f. Diminutiv (hipocoristic) al lui m a r g i n e; mărginuță. Cf. PONTBRIANT, D., LM, DR. VI, 241. La Ploiești, pe-o mărgioară, La casa cu trestioară, Zace-un voinicel de-o boală. I. CR. III, 312, cf. GRAIUL, I, 67. ◊ (Regional, în l o c. a d v.) De-o mărginioară = într-o margine : la periferie. Frunză verde de sălcuță Avui și io o drăguță, Ședea-n sat d-o mărginioară, Dușmanii că mi-o luară. HODOȘ, C. 54. - Pronunțat: -gi-oa-. – Pl.: mărgioare. – Și: (regional) mărginioáră s. f. – Margine + suf. -ioară.

Intrare: mărgioară
mărgioară substantiv feminin
  • silabație: măr-gi-oa-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărgioară
  • mărgioara
plural
  • mărgioare
  • mărgioarele
genitiv-dativ singular
  • mărgioare
  • mărgioarei
plural
  • mărgioare
  • mărgioarelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mărgioară, mărgioaresubstantiv feminin

etimologie:
  • Margine + sufix -ioară. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.