MẮGĂRIȚĂ, măgărițe, s. f. 1. Femela măgarului (1); măgăreață. 2. Fig. Calificativ dat unei femei proaste, încăpățânate sau obraznice. [Acc. și: măgăríță] – Măgar + suf. -iță.

măgăriță sf [At: LB / V: ~gar~ / A și: măgăriță / Pl: ~țe / E: măgar + -iță cf bg магарица] 1 Femelă a măgarului (1) Si: (îrg) măgăreață (1), (înv) asină. 2 (Reg; îs) ~ de catâr Femelă a catârului. 3 (Reg) Cruce de dinapoi a căruței Si: scara căruței. 4 Floare care se face la capătul stâlpilor la unele case țărănești.

MĂGĂRÍȚĂ, măgărițe, s. f. 1. Femela măgarului (1); măgăreață. 2. Calificativ dat unei femei proaste, încăpățânate sau obraznice. [Acc. și mắgăriță] – Măgar + suf. -iță.

MĂGĂRÍȚĂ, măgărițe, s. f. Femela măgarului. – Accentuat și: mắgăriță.

MĂGĂRÍȚĂ ~e f. 1) Femelă a măgarului. 2) fig. depr. Femeie proastă, încăpățânată sau obraznică. [G.-D. măgăriței] /măgar + suf. ~iță

măgăriță f. 1. femeiușcă măgarului; 2. crucea dinapoi a carului; 3. căciula stâlpilor la o casă țărănească.

măgăríță (est) și mắgăriță (vest) f., pl. e (tot așa, bg. magaríca și sîrb. màgarica). Femela măgaruluĭ. – În Munt. vest măgăreață, pl. ețe.

!măgăriță s. f., g.-d. art. măgăriței; pl. măgărițe

!mắgăriță/măgăríță s. f., g.-d. art. mắgăriței/măgăríței; pl. mắgărițe/măgăríțe

măgăríță/măgăriță s. f., g.-d. art. măgăríței/măgăriței; pl. măgăríțe/măgărițe

măgăriță, -țe.

MĂGĂRÍȚĂ s. (ZOOL.) (înv. și reg.) măgăreață, (înv.) asină. (~ este femela măgarului.)

MĂGĂRÍȚĂ s. v. ceatlău, cruce.

măgăriță s. v. CEATLĂU. CRUCE.^[1]

MĂGĂRIȚĂ s. (ZOOL.) (înv. și reg.) măgăreață, (înv.) asină. (~ este femela măgarului.)

măgăriță, măgărițe s. f. (peior.) fată sau femeie proastă, încăpățânată sau obraznică

MĂGĂRIȚĂ s. f. I. Femela măgarului (I 1); (învechit și regional) măgăreață (1), (învechit) asină. Cf. LB, POLIZU. Bei lapte de măgăriță. PAMFILE, B. 65. Laptili di magarițî-i tari bun pentru tusî. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. La măgăriță bătrînă, frîu poleit, se zice la adresa femeilor bătrîne care se gătesc prea mult. Cf. ZANNE, P. I, 543. ♦ (Regional, în sintagma) Măgăriță de catîr = femela catîrului (Bănița-Petroșeni). A III 18. II. (Regional) 1. Crucea de dinapoi a căruței, scara căruței. Cf. DAMÉ, T. 10, PAMFILE, I. C. 132. 2. Floare care se face la capătul stilpilor la unele case țărănești, PAMFILE, I. C. 424. - Accentuat și: măgăriță. - Pl.: măgărițe. – Și: (regional) măgariță s. f. A III 7. – Măgar + suf. -iță. Cf. bg. магарица.