OXÁLIS s. m. plantă erbacee ale cărei frunze conțin acid oxalic; măcriș. (< fr., lat. oxalis)

măcriș s [At: ANON. CAR. / V: (reg) macrâci, macrici, mac~, magriș, mecreș, mecriș, mocriș, necriș / E: nct] 1 (Buc; șîc ~u-caprei) Plantă cu tulpina ramificată în partea superioară, cu frunze numeroase, variate ca formă și acrișoare la gust, folosite în medicină și în alimentație Si: (pop) acriș (Rumex acetosa). 2 (Șîc ~ul-cailor, ~ul-calului, ~mărunt) Plantă mică, cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de spadă, care crește prin pășuni și prin locuri nisipoase și uscate Si: (reg) lugeru-broaștii, schiaz (Rumex acetosella). 3 (Bot; reg; îc) "ul-calului (sau ~-cailor) ori ~-căiesc (sau, sst, ~-crăiesc) Specie de ștevie (Rumez conglomeratus). 4 (Bot; reg; îae) Specie de ștevie (Rumex patientia). 5 (Bot; reg; îae) Specie de ștevie (Rumez acutus). 6 (Bot; reg; îc) ~-ciobănesc Specie de măcriș cu tulpina dreaptă, uneori foarte înaltă, ramificată în partea superioară, cu florile dispuse în spice (Rumex arifolius). 7 (Bot; reg; îc) ~-domnesc Specie de măcriș (Rumex obtusifolius). 8 (Bot; reg; îc) ~-de-grădină (sau -lat) Specie de măcriș (Acetosella rotundifolia). 9 (Bot; reg; îc) ~-de-apă Ștevie de baltă (Rumex palustris). 10 (Pop; șîc macrișul-caprei, macrișul-caprelor, macrișul-caprei-de-pădure, macrișul-calului, macriș-domnesc, macrișul-iepurelui, macrișul-iepurilor, macriș-iepuresc, ~-oii, macrișul-ursului, ~ul-păsării, ~ul-păsărilor, macriș-păsăresc, macrișu-cucului, ~-de-pădure, ~-păduresc, ~-pădureț, macriș-de-câmp, macriș-de-piatră, macriș-cu-trifoi, macriș-trifoios, macriș-domnesc, macriș-nemțesc, macriș-de-minte, macriș-acru) Mică plantă erbacee cu rizom târâtor, cu frunze acrișoare, acoperite cu peri, asemănătoare ca formă cu frunzele trifoiului, și cu flori albe sau roșietice Si: măcrișor (4), (reg) trifoi-măcriș (Oxalis acetosella). 11 (Înv; îs) Sare de ~ Oxalat acid de potasiu. 12 (Bot; reg; șîc ~-iepuresc, ~-de-râuri, ~-de-spin, ~-spinos) Dracilă (Berberius vulgaris). 13 (Olt) Vin acru, prost. 14 (Bot; Buc; îc) Macrișul-caprei Degetăruț (Soldanelis montana). 15 (Bot; reg; îc) Macriș-de-baltă Năsturel (Nasturtium officinale).

mocriș s vz măcriș

MĂCRÍȘ s. m. Plantă erbacee cu frunze alungite și acrișoare, cultivată ca plantă alimentară sau medicinală (Rumex acetosa). ◊ Măcriș mărunt = varietate de măcriș cu frunzele în formă de spadă și cu flori roșietice (Rumex acetosella). Măcrișul calului = varietate de măcriș cu frunzele ușor încrețite și cu flori verzui (Rumex conglomeratus). ◊ Compus: măcrișul-iepurelui sau măcrișul-caprei = plantă erbacee cu frunze acrișoare acoperite cu peri, asemănătoare ca formă cu ale trifoiului, și cu flori albe, roșietice sau albăstrui (Oxalis acetosella). ♦ Sare de măcriș = numele popular al unei combinații de acid oxalic cu oxalat acid de potasiu. – Et. nec. Cf. acru.

MĂCRÍȘ n. Plantă erbacee cu frunze alungite și cu gust acru, folosite în alimentație. /Orig. nec.

măcríș s. m. (sil. -criș)

MĂCRÍȘ s. (BOT.) 1. (Rumex acetosa) (pop.) acriș. 2. (Rumex acetosella) (reg.) lugeru-broaștii, (prin Transilv.) schiaz. 3. măcriș de apă v. ștevie; măcrișul calului v. ștevie. 4. (Oxalis acetosella) (reg.) măcrișor, măcriș de pădure, măcrișul-iepurelui, trifoi-măcriș. 5. (Acetosa pratensis) ștevie.

OXALIS L., OXALIS, fam. Oxalidaceae. Gen originar din Europa, Africa de S, Mexic și America de S, peste 800 specii, rizom tîrîtor, anuale și vivace, frunze trifoliate sau compuse din mai multe foliole, rar 1-2. Flori (5 petale, obișnuit libere, 5 sepale imbricate, 10 stamine concrescute la bază, 5 stile) divers colorate, singulare sau în umbelă. Fruct, capsulă.