8 definiții pentru mânzișor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MÂNZIȘÓR, -OÁRĂ, mânzișori, -oare, s. m. și f. Diminutiv al lui mânz; mânzuleț, mânzac. – Mânz + suf. -ișor.
mânzișor sm [At: CORESI, EV. 103 / Pl: ~i / E: mânz + -ișor] 1-10 (Șhp) Mânz (1-2, 11-14) (mic) Si: (reg) mânzuc (1-10), mânzuleț (1-10), mânzuț (1-10), mânzușor (1-10). 11 (Înv) Pui de măgăriță.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÂNZIȘÓR, mânzișori, s. m. Diminutiv al lui mânz; mânzuleț, mânzuc. – Mânz + suf. -ișor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MÎNZIȘÓR, minzișori, s. m. Diminutiv al lui mînz.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mânzișór s. m., pl. mânzișóri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mânzișór s. m., pl. mânzișóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MÂNZIȘÓR s. (ZOOL.) mânzuleț, (reg.) mânzuc, mânzușor, mânzuț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MÎNZIȘOR s. (ZOOL.) mînzuleț, (reg.) mînzuc, mînzușor, mînzuț.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mânzișor, mânzișorisubstantiv masculin mânzișoară, mânzișoaresubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui mânz. DEX '09 DLRLC
- Am lăsat [nemeșului] o mînzișoară, Să-și care cu ea la moară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 291. DLRLC
-
etimologie:
- Mânz + sufix -ișor. DEX '98 DEX '09