opțiuni
  • info

10 definiții pentru mântuit

Explicative DEX

MÂNTUÍT, -Ă, mântuiți, -te, adj. 1. (Pop.) Scăpat, salvat; dezrobit. 2. (În religia creștină) Izbăvit de păcate. – V. mântui.

mântuit1 sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: (nob) ~uri / E: mântui] (Rar) 1 (Îvp) Scăpare. 2 (Spc) Dezrobire. 3 Mântuire (3).

mântuit2, ~ă smf, a [At: BIBLIA (1688), 1841 /6 / Pl: ~iți, ~e / E: mântui] 1-2 (Îvp) (Om) salvat. 3-4 (Spc) (Om) dezrobit. 5-6 (Bis) (Om) curățat de păcate.

MÂNTUÍT, -Ă, mântuiți, -te, adj. 1. (Pop.) Scăpat, salvat; dezrobit. 2. (În limbaj bisericesc) Izbăvit de păcate. – V. mântui.

MÎNTUÍT, -Ă, mîntuiți, -te, adj. Scăpat, salvat, eliberat. (Substantivat) S-au dat mîncare și băutură acelor mîntuiți. DRĂGHICI, R. 23. ♦ (În concepția religioasă) Curățat de păcate, ispășit, izbăvit.

Relaționale

MÂNTUÍT adj. (BIS.) izbăvit, salvat, (înv.) spăsit. (Păcătos ~.)

MÂNTUÍT adj. v. dezrobit, eliberat, salvat, scăpat.

Mântuit ≠ nemântuit, neisprăvit, neterminat, nesfârșit

MÎNTUIT adj. (BIS.) izbăvit, salvat, (înv.) spăsit. (Păcătos ~.)

mîntuit adj. v. DEZROBIT. ELIBERAT. SALVAT. SCĂPAT.

Intrare: mântuit
mântuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mântuit
  • mântuitul
  • mântuitu‑
  • mântuită
  • mântuita
plural
  • mântuiți
  • mântuiții
  • mântuite
  • mântuitele
genitiv-dativ singular
  • mântuit
  • mântuitului
  • mântuite
  • mântuitei
plural
  • mântuiți
  • mântuiților
  • mântuite
  • mântuitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mântuit, mântuităadjectiv

etimologie:
  • vezi mântui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „mântuit”

Visit YouGlish.com