opțiuni
  • info

9 definiții pentru murguț (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MURGÚȚ, -Ă, murguți, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Diminutiv al lui murg2. – Murg2 + suf. -uț.

murguț1 sn [At: PĂSCULESCU, L. P. 118 / E: murg1 + -uț] 1-2 (Șhp) Murg1 (1) (devreme).

murguț2, ~ă [At: ȚICHINDEAL, F. 238/8 / Pl: ~i, ~el / E: murg2 + -uț] (Pop) 1-12 sm (Șhp) Murgișor (1-12). 13 sf (Reg; îe) A-nțărcat ~a A înțărcat murgana (5). 14 sfa (Reg) Horă nedefinită mai îndeaproape. 15 sfa Melodie după care se execută murguța (14).

MURGÚȚ, -Ă, murguți, -e, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui murg2. – Murg2 + suf. -uț.

MURGÚȚ, -Ă, murguți, -e, adj. (Mai ales în poezia populară) Diminutiv al lui murg2. Drăguță mierluță, Pasere murguță, Acuma poți cînta. ȚICHINDEAL, F. 238. ♦ (Substantivat) Murguleț. Murgule, murguțul meu, Datu-mi-te-a taică-tău Ca să-mi fii de ajutor La nevoie și la zor, Să te-ntreci cu șoimii-n zbor. ANT. LIT. POP. I 293. Cosicioara că-și smulgea Și murguțul blăstăma. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 498. Tu, murguțule-n putere, Du-mă iute ca un zmeu. ALECSANDRI, P. P. 49.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

murgúț (rar) adj. m., s. m., pl. murgúți; adj. f., s. f. murgúță, pl. murgúțe

murgúț adj. m., s. m., pl. murgúți; f. sg. murgúță, pl. murgúțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MURGÚȚ s. v. murguleț.

MURGUȚ s. (ZOOL.) murguleț, murgușor.

Intrare: murguț (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • murguț
  • murguțul
  • murguțu‑
plural
  • murguți
  • murguții
genitiv-dativ singular
  • murguț
  • murguțului
plural
  • murguți
  • murguților
vocativ singular
  • murguțule
  • murguțe
plural
  • murguților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

murguț, murguțisubstantiv masculin
murguță, murguțesubstantiv feminin
murguț, murguțăadjectiv

  • 1. Diminutiv al lui murg. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: murguleț murgușor
    • format_quote Drăguță mierluță, Pasere murguță, Acuma poți cînta. ȚICHINDEAL, F. 238. DLRLC
    • format_quote Murgule, murguțul meu, Datu-mi-te-a taică-tău Ca să-mi fii de ajutor La nevoie și la zor, Să te-ntreci cu șoimii-n zbor. ANT. LIT. POP. I 293. DLRLC
    • format_quote Cosicioara că-și smulgea Și murguțul blăstăma. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 498. DLRLC
    • format_quote Tu, murguțule-n putere, Du-mă iute ca un zmeu. ALECSANDRI, P. P. 49. DLRLC
etimologie:
  • Murg + sufix -uț. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.