9 definiții pentru moțăială
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MOȚĂIÁLĂ, moțăieli, s. f. Faptul de a moțăi; moțăit, moțăitură. – Moțăi + suf. -eală.
MOȚĂIÁLĂ, moțăieli, s. f. Faptul de a moțăi; moțăit, moțăitură. – Moțăi + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
moțăială sf [At: JIPESCU, O. 33 / Pl: ~ieli / E: moțăi1 + -eală] 1 Ațipire. 2 Somnolență. 3 (Fig) Lâncezeală. 4 (Fig) Pasivitate. 5 Mișcare ușoară și repetată a capului în semn de salut, de răspuns afirmativ etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOȚĂIÁLĂ, moțăieli, s. f. 1. Ațipire, piroteală, dormitare. Și pe el îl stăpînea un fel de moțăială, un fel de sfîrșeală, de adormire a minții. DUMITRIU, N. 254. 2. Înclinare, plecare a capului (în semn de afirmare sau de salut). La început își mai dădeau bună ziua în față, pe urmă plecară ochii și sfîrșiră cu o moțăială drept «bună vremea». DELAVRANCEA, H. T. 144.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
moțăiálă s. f., g.-d. art. moțăiélii; pl. moțăiéli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
moțăiálă s. f., g.-d. art. moțăiélii; pl. moțăiéli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
moțăială
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
moțăială, -ieli.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MOȚĂIÁLĂ s. v. ațipire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MOȚĂIALĂ s. ațipeală, ațipire, dormitare, moțăire, moțăit, moțăitură, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, somnolență, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuială, pioceală, somnoreală. (Mold.) clipoceală, clipocire, (prin Munt.) pircoteală, pircotit, (înv.) somnoroșie. (Stare de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
moțăială, moțăielisubstantiv feminin
-
-
- Și pe el îl stăpînea un fel de moțăială, un fel de sfîrșeală, de adormire a minții. DUMITRIU, N. 254. DLRLC
-
- 1.2. Înclinare, plecare a capului (în semn de afirmare sau de salut). DLRLC
- La început își mai dădeau bună ziua în față, pe urmă plecară ochii și sfîrșiră cu o moțăială drept «bună vremea». DELAVRANCEA, H. T. 144. DLRLC
-
-
etimologie:
- Moțăi + sufix -eală. DEX '98 DEX '09