motan sm [At: NEGRUZZI, S. I, 68 / Pl: ~ni / E: cf motoc¹] 1 Mascul al pisicii Si: cotoi, pisoi, (pop) mâț (1), (reg) mâtârlan, mâtoc¹ (1), mihoc¹. 2 (D. oameni; îla) Ca un ~ plouat Abătut. 3 Epitet dat unei persoane viclene, ipocrite. 4 Epitet dat unei persoane tăcute, morocănoase. 5 Epitet dat unui tânăr afemeiat. 6 (Bot; reg; îc) Barba ~ului Barba-ursului (Equisetum arvense).

MOTÁN, motani, s. m. 1. Cotoi, pisoi. Nu te uita ca un motan blînd, că te cunosc eu cîte parale faci. SADOVEANU, N. F. 8. În cotlon torcea motanul. EMINESCU, O. I 84. Găsii o băbuță zbîrcită încungiurată de căței și de motani. NEGRUZZI, S. I 68. 2. Fig. Om ipocrit, ascuns, despre care e greu să știi ce gîndește, care tace și face.

MOTÁN ~i m. 1) Mascul al pisicii; cotoșman; cotoi; pisoi. 2) fig. Persoană tăcută, ascunsă și fățarnică. /Orig. nec.

motan m. Mold. cotoiu: un motan ghemuit după sobă CR. [Derivat din primitivul mot (de unde și motoc), înrudit cu fr. matou (dial. motou)].

motán m. (dim. motoc pin schimbare de sufix). Est. Cotoĭ, masculu pisiciĭ. – În Ban. și Olt. mîrtan și -tón.

motán s. m., pl. motáni

motán s. m., pl. motáni

MOTÁN s. (ZOOL.) cotoi, pisoi, (pop.) mâț, pisic, (reg.) cotoc, mihoc, mârtan, mâtârlan, mâțoc, motoc, pisoc, (Ban. și Transilv.) mârtac, (prin Olt.) mârtoc. (~ul e masculul pisicii.)

MOTAN s. (ZOOL.) cotoi, pisoi, (pop.) mîț, pisic, (reg.) cotoc, mihoc, mîrtan, mîtîrlan, mîțoc, motoc, pisoc, (Ban. și Transilv.) mîrtac, (prin Olt.) mîrtoc. (~ e masculul pisicii.)