13 definitzii pentru moshteni
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relatzionale (2)
- enciclopedice (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
MOSHTENÍ moshtenesc vb. IV. Tranz. 1. A dobandi un bun un patrimoniu o avere etc. prin moshtenire. ♦ A deveni succesorul moshtenitorul cuiva. ♦ P. ext. A detzine pe cale ereditara o insushire o caracteristica etc. 2. P. gener. A obtzine a dobandi. Din moshtean.
moshteni1 [At: CORESI EV. 403 / V: (irg) mushtini / Pzi: ~nesc / E: moshtean] 1 vt A primi un bun pe cale de succesiune Si: (inv) a moshneni. 2 vt A dobandi prin testament. 3 vt (C. i. oameni) A deveni succesorul moshtenitorul (1) cuiva la posesiunea unor bunuri a unor drepturi. 4 vt A detzine pe cale ereditara o insushire o caracteristica etc. 5 vtf (inv) A pune pe cineva in stapanirea unui bun Si: a darui. 6 vt (Irg) A pune stapanire pe ceva. 7 vt A obtzine. 8 vi (Reg) A fi originar din...
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
moshteni2 vi [At: ALR SN III h 777/316 / Pzi: ~nesc / E: nct] (Reg) A mocoshi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
MOSHTENÍ moshtenesc vb. IV. Tranz. 1. A primi un bun pe cale de succesiune a dobandi prin testament. ♦ A deveni succesorul moshtenitorul cuiva. ♦ P. ext. A detzine pe cale ereditara o insushire o caracteristica etc. 2. P. gener. A obtzine a dobandi. Din moshtean.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de bogdang
- actziuni
MOSHTENÍ moshtenesc vb. IV. Tranz. 1. A primi ceva k moshtenire a dobindi prin testament. A moshtenit o casa. ▭ [Boierii] nu erau o clasa nobiliara k in Europa ei naveau... dreptul da fi singuri proprietari de pamint da moshteni titluri shi slujbe. BALCESCU O. II 14. ◊ Fig. (Cu privire la traditzii limba obiceiuri insushiri) Curaj dar scumpii mei amici; avetzi o frumoasa campanie de facut avetzi de aparat tezaurul cel mai scump ce atzi moshtenit de la stramoshi limba ALECSANDRI S. 50. ♦ A inlocui pe cineva in calitate de stapin a deveni moshtenitorul cuiva. A moshtenit pe fratele sau. 2. Fig. (Cu privire la o notziune temporala) A urma. Un an vine trece shalt an il moshteneshte. ALEXANDRESCU M. 4.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
A MOSHTENÍ ~ésc tranz. 1) (bunuri patrimonii titluri etc.) A primi prin succesiune; a capata prin testament. 2) (calitatzi caracteristici) A detzine prin ereditate. /Din moshtean
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
moshtenì v. a capata prin succesiune: a moshtenit toata averea.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
2) moshtenésc shi (vechĭ) moshnenésc v. tr. (d. moshnean moshtean). Capat pin moshtenire imĭ ramine de la un mort: a moshteni de la parintzĭ o casa (fig.) un talent o boala.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
moshtení (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. moshtenésc imperf. 3 sg. moshteneá; conj. prez. 3 sa moshteneásca
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
moshtení vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. moshtenésc imperf. 3 sg. moshteneá; conj. prez. 3 sg. shi pl. moshteneásca
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
MOSHTENÍ vb. 1. (JUR.) (rar) a succeda (inv.) a clironomisi a maradui a moshneni. 2. a apuca. (Obicei ~ de la stramoshi.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
MOSHTENI vb. 1. (JUR.) (rar) a succeda (inv.) a clironomisi a maradui a moshneni. 2. a apuca. (Obicei ~ de la stramoshi.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare enciclopedice
Definitzii enciclopedice
MOSHTENI com. in jud. Teleorman situata in Campia GavanuBurdea pe stg. raului Calnishtea; 1.798 loc. (2000). Expl. de petrol. Creshterea bovinelor.
- sursa: DE (1993-2009)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
moshteni, moshtenescverb
- 1. A dobandi un bun un patrimoniu o avere etc. prin moshtenire. DEX '09 DLRLC
- A moshtenit o casa. DLRLC
- [Boierii] nu erau o clasa nobiliara k in Europa ei naveau... dreptul da fi singuri proprietari de pamint da moshteni titluri shi slujbe. BALCESCU O. II 14. DLRLC
- (Cu privire la traditzii limba obiceiuri insushiri) Curaj dar scumpii mei amici; avetzi o frumoasa campanie de facut avetzi de aparat tezaurul cel mai scump ce atzi moshtenit de la stramoshi limba ALECSANDRI S. 50. DLRLC
- 1.1. A deveni succesorul moshtenitorul cuiva. DEX '09 DLRLC
- A moshtenit pe fratele sau. DLRLC
-
- 1.2. A detzine pe cale ereditara o insushire o caracteristica etc. DEX '09 DEX '98
-
- 3. Cu privire la o notziune temporala: urma. DLRLCsinonime: urma
- Un an vine trece shalt an il moshteneshte. ALEXANDRESCU M. 4. DLRLC
-
etimologie:
- moshtean DEX '98 DEX '09