MOSHNEÁN moshneni s. m. 1. (In Evul Mediu in TZara Romaneasca) TZaran liber posesor in devalmashie al unei proprietatzi de pamant moshtenite de la un strabun comun; moshtean razesh. 2. (Inv.) Moshtenitor succesor. 3. (Inv. shi reg.) Bashtinash. Cf. moshtean.

moshnean ~a smf [At: PRAV. 93 / V: ~shan~ ~shtn~ mushneaniu / Pl: ~eni ~ene (inv) ~i ~e / E: cf moshtean mosh moshan moshie¹] 1 (Irg) Moshtenitor (1). 2 (Irg) Succesor. 3 (Mun; in evul mediu) Membru al unei obshti sateshti in devalmashie. 4 (Mol; in evul mediu) TZaran liber posesor in devalmashie al unei proprietatzi de pamant moshtenite de la un strabun comun Si: (irg) moshtean (inv) moshian moshinash (1) razesh. 5 (Irg) Proprietar al unei moshii¹ (1). 6 (Irg) Bashtinash.

MOSHNEÁN moshneni s. m. 1. (In evul mediu in TZara Romaneasca) TZaran liber posesor in devalmashie al unei proprietatzi de pamant moshtenite de la un strabun comun; moshtean razesh. 2. (Inv.) Moshtenitor succesor. 3. (Inv. shi reg.) Bashtinash. Cf. moshtean.

MOSHNEÁN moshneni s. m. 1. (Munt.; in opozitzie cu clacash) TZaran liber careshi cultiva propriul sau pamint; razesh. Eu am auzit baditza cadeca shi la munteni Ar fi rezashi k shai noshtri numitzi acolo moshneni. HASDEU R. V. 46. Moshnenii ce mai ramasese impreuna cu opinca rabdau pasul tzarii shi nici macar adusera jeluiri doamnei. ODOBESCU S. A. 157. 2. (Regional) Stapin al unei moshii (1). Soseshte aice shi moshneanul moshiei. SBIERA P. 174. 3. (Invechit) Moshtenitor moshtean (1). Aidi romine! aidi voinice! Lasa ripe vai colnice! Aidi! moshnean de vitejie. VACARESCU P. 73. Varianta: (regional) moshán s. m.

MOSHNEÁN ~éni m. (in Moldova medievala) TZaran liber considerat coproprietar de pamant (transmis prin moshtenire) care il lucra independent; razesh. /cf. moshtean

MOSHNEAN s.m. 1. (Mold. TZR) Moshan (1). A: Neau facut moshneani imparatziii ceriului. VARLAAM. Sa fie moshneni domniei shi imparatziei lui Dumnedzau de sus. SHT 234. Deaca sint fii sint shi moshneani. DOSOFTEI VS. Acolo casnici shi mosneani sintem. CD 1698 43^v; cf PRAV.; CANTEMIR HR.; CD 1770 54^r. B: Vom radica shi pre moshneanul vostru. BIBLIA (1688). Ma invredniceashte a fi moshnean imparatzie tale. CES 1700 31^r; cf. CES 1700 31^v; P 31^v; NEAGOE. 2. (TZR) Moshan (2). Va fi k shi cel de pamint moshnean. BIBLIA (1688). Etimologie; cf. mosh moshan moshie. Vezi shi moshan moshanca moshneni moshnenie. Cf. moshan (1) o c i n a sh u r i c a sh (1); moshan (2).

moshnean m. pl. proprietari mici shezatori la tzara in pamanturile lor: moshnenii formau in Muntenia (ei se numiau in Moldova razashi) clasa cea mai importanta a populatziunii rurale. [V. moshneag].

moshneán V. moshtean.

moshtean ~a [At: PRAV. 61 / Pl: ~eni ~ene / E: cf moshnean moshan moshteni¹] 1 smf Moshtenitor (1). 2 a (Ivr) De moshtenire Si: moshtenit. 35 smf Moshnean (35). 6 smf Proprietar. 7 smf Stapan. 8 smf Bashtinash.

moshtnean sm vz moshnean

moshteán shi moshneán m. pl. enĭ (vsl. moštĭnŭ bg. mosten puternic adica „imputernicit stapin” din rad. mog de unde shi pomojnic shi germ. mögen a putea vermögen putere avere vermachen a lasa moshtenire. V. mosh). Vechĭ. Moshtenitor (V. fat 1). Apoĭ. Munt. Razesh. Fem. eanca pl. ence. Pina pe la 1700 s’a zis shi mosht shi moshn ĭar pe urma numaĭ moshn (Gĭur. 120). V. megiash colon.

moshneán s. m. pl. moshnéni

moshneán s. m. pl. moshnéni

MOSHNEÁN adj. s. v. aborigen autohton bashtinash indigen neaosh pamantean.

MOSHNEÁN s. (IST.) razesh (inv. shi reg.) moshinash moshtean (inv.) moshan.

MOSHNEÁN s. v. moshtenitor succesor urmash.

moshnean adj. s. v. ABORIGEN. AUTOHTON. BASHTINASH. INDIGEN. NEAOSH. PAMINTEAN.

MOSHNEAN s. razesh (inv. shi reg.) moshinash moshtean (inv.) moshan.

moshnean s. v. MOSHTENITOR. SUCCESOR. URMASH.

moshneán (moshnéni) s. m. 1. (Inv.) Moshtenitor. 2. (Munt.) Inv. Agricultor proprietar pe pamintul lui pe temeiul ereditatzii. Moshneni care corespund razeshilor din Mold. formau o clasa de mijloc intre aristocratzie (boieri) shi robi (rumini); in 1850 existau in Munt. cca. 70.000 de tzarani moshneni. De la mosh deshi nui clara cf. der. corect moshan n (cf. moshneag) nu a primit nici o explicatzie satisfacatoare (dupa Candrea trebuie sa se porneasca de la *moshin cf. moshinash dar *moshin pare shi mai putzin clar). Der. din sl. moštĭ „a putea” prin intermediul lui moštinŭ „puternic” cu suf. ĕninŭ (Rosetti BL IX 79; Scriban) pare indoielnica deoarece nici in sl. nici in rom. nu apare asociata ideea de „a putea” cu cea de „bunuri ereditare” sau de „proprietate” k in it. podere sau in germ. Vermögen. Der. moshtean s. m. (moshtenitor; proprietar stapin ereditar) cuvint inv. folosit alaturi de moshnean shi poate derivat din acesta prin simpla disimilare mai ales pornind de la vb. (dupa Tiktin din moshan; dupa Candrea din moshnean incrucishat cu sl. moštĭ „a putea”); moshneanca (var. moshteanca) s. f. (moshtenitoare); moshnenesc (var. moshtenesc) adj. (de tzaran liber); moshneni vb. (inv. Mold. a moshteni); moshteni vb. (a primi o moshtenire); moshtenie (var. moshnenie) s. f. (inv. proprietate; moshtenire); moshtenitor adj. (urmash; inv. ereditar).

moshneán s.m. v. moshtean („bashtinash”).

moshneán s.m. v. moshtean.