8 definiții pentru moșioară
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MOȘIOÁRĂ, moșioare, s. f. Diminutiv al lui moșie. [Pr.: -și-oa-] – Moșie + suf. -oară.
MOȘIOÁRĂ, moșioare, s. f. Diminutiv al lui moșie. [Pr.: -și-oa-] – Moșie + suf. -oară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
moșioară sf [At: CR (1833), 802/4 / P: ~și-oa~ / Pl: ~re / E: moșie + -oară] 1-12 (Șhp) Moșie (1-2, 5-6,11-12) (mică) Si: (rar) moșiuță (1-12). 13 (Reg; îcs) D-a ~ra Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOȘIOÁRĂ, moșioare, s. f. 1. Diminutiv al lui moșie. Are să-ncapă biata moșioara noastră pe mîna posesorului. ALECSANDRI, T. 1579. Venisem ca să mai răsuflu cîteva zile la moșioara mea. NEGRUZZI, S. I 220. Ca un iconom politic, prin mici slujbe, mici lefșoare Am îmbogățit eu statul, cunpărîndu-mi moșioare. ALEXANDRESCU, M. 170. 2. Fig. Domeniu de unde cineva poate fura nestingherit. Bateria e moșioara lui, a vorbit serios Florea Costea. Ciupește de la porția de pîine la dramul de carne, de la ovăzul cailor la zahărul soldatului. SADOVEANU, M. C. 58. – Pronunțat: -și-oa-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
moșioáră (oa dift.) f., pl. e. Moșie mică.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
moșioáră (-și-oa-) s. f., g.-d. art. moșioárei; pl. moșioáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
moșioáră s. f. (sil. -și-oa-), g.-d. art. moșioárei; pl. moșioáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MOȘIOÁRĂ s. (rar) moșiuță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MOȘIOARĂ s. (rar) moșiuță.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: mo-și-oa-ră
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
moșioară, moșioaresubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui moșie. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: moșiuță
- Are să-ncapă biata moșioara noastră pe mîna posesorului. ALECSANDRI, T. 1579. DLRLC
- Venisem ca să mai răsuflu cîteva zile la moșioara mea. NEGRUZZI, S. I 220. DLRLC
- Ca un iconom politic, prin mici slujbe, mici lefșoare Am îmbogățit eu statul, cumpărîndu-mi moșioare. ALEXANDRESCU, M. 170. DLRLC
-
- 2. Domeniu de unde cineva poate fura nestingherit. DLRLC
- Bateria e moșioara lui, a vorbit serios Florea Costea. Ciupește de la porția de pîine la dramul de carne, de la ovăzul cailor la zahărul soldatului. SADOVEANU, M. C. 58. DLRLC
-
etimologie:
- Moșie + sufix -oară. DEX '98 DEX '09