MOSCOVÍT, -Ă, moscoviți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Moscova. 2. Adj. Care aparține Moscovei sau moscoviților (1), privitor la Moscova ori la moscoviți; p. ext. rusesc. – Din fr. moscovite.

moscovit, ~ă [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: fr moscovite] 1-4 smf, a (Persoană) (care face parte din populația de bază a Moscovei sau) este originară de acolo. 5 smp Populație care locuiește în Moscova. 6 smf (Pgn) Rus. 7-8 a Care aparține (Moscovei sau) moscoviților (5) Si: (îvr) moscovliu (1-2). 9-10 a Privitor (la Moscova sau) la moscoviți (5) Si: (îvr) moscovliu (3-4).

MOSCOVÍT, -Ă, moscoviți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Moscovei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Moscovei sau moscoviților (1), privitor la Moscova sau la moscoviți; p. ext. rusesc. – Din fr. moscovite.

*moscovít, -ă s. și adj. (d. Moscova, Moscva; fr. -ite). Din Moscova. Pin ext. Moscal, Rus din nord (nu Rutean, Malorus, Ucraĭnian).

moscovít adj. m., s. m., pl. moscovíți; adj. f., s. f. moscovítă, pl. moscovíte

moscovít s. m., adj. m., pl. moscovíți; f. sg. moscovítă, pl. moscovíte

moscovít (moscovíți), s. m. – Locuitor din Moscova. Din Moscova (< rus. Moskva), sec. XVIII. Orașul se chema înainte Mosc, de unde și muscal (var. înv. moscal), s. m. (moscovit; rus; rus castrat aparținînd sectei scopeților; vizitiu; Arg., douăzeci de lei), din pol. moskal, de unde și rus. moskalĭ; moschicesc. adj. (înv. moscovit); muscălesc, adj. (moscovit; rus; rău, ticălos); muscălește, adv. (pe rusește); muscălime, s. f. (mulțime de ruși). Din rom. provine tc. musikar (Bogrea, Dacor., IV, 835).