opțiuni
  • info

8 definiții pentru mormăitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORMĂITÚRĂ, mormăituri, s. f. (Rar) Mormăit1. [Pr.: -mă-i-] – Mormăi + suf. -tură.

MORMĂITÚRĂ, mormăituri, s. f. (Rar) Mormăit1. [Pr.: -mă-i-] – Mormăi + suf. -tură.

mormăitură sf [At: CANTEMIR ap. TDRG / V: ~răi~, ~moi~, ~rnă~ / P: ~mă-i~ / Pl: ~ri / E: mormăi + -tură] 1-2 Mormăit1 (1, 3).

MORMĂITÚRĂ, mormăituri, s. f. Mormăit1. Urmară cîteva mormăituri nedeslușite, apoi un glas ascuțit: Ioane, Ioane. DUNĂREANU, CH. 28.

mornăitură sf vz mormăitură

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mormăitúră (-mă-i-) s. f., g.-d. art. mormăitúrii; pl. mormăitúri

mormăitúră s. f., g.-d. art. mormăitúrii; pl. mormăitúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MORMĂITÚRĂ s. 1. v. mormăit. 2. v. bombăneală.

MORMĂITURĂ s. 1. mormăire, mormăit. (~ de urs.) 2. bodogăneală, bolboroseală, bombăneală, bombănit, bombănitură, boscorodeală, mormăială, mormăire, mormăit, (prin Olt.) șondoroială, șondoroit. (~ de om nemulțumit.)

Intrare: mormăitură
mormăitură substantiv feminin
  • silabație: mor-mă-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mormăitură
  • mormăitura
plural
  • mormăituri
  • mormăiturile
genitiv-dativ singular
  • mormăituri
  • mormăiturii
plural
  • mormăituri
  • mormăiturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mormăitură, mormăiturisubstantiv feminin

  • 1. rar Mormăit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bombăneală mormăit
    • format_quote Urmară cîteva mormăituri nedeslușite, apoi un glas ascuțit: Ioane, Ioane. DUNĂREANU, CH. 28. DLRLC
etimologie:
  • Mormăi + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.