8 definiții pentru mormăit (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MORMĂÍT2, -Ă, mormăiți, -te, adj. (Despre cuvinte, sunete) Rostit încet și nedeslușit; îngăimat. [Var.: mornăít, -ă adj.] – V. mormăi.
MORMĂÍT2, -Ă, mormăiți, -te, adj. (Despre cuvinte, sunete) Rostit încet și nedeslușit; îngăimat. [Var.: mornăít, -ă adj.] – V. mormăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
mormăit2, ~ă [At: CREANGĂ, A. 90 / V: (reg) ~rnă~ / P: ~mă-it / Pl: ~iți, ~e / E: mormăi1] 1 a (D. sunete, cuvinte) Rostit încet și nedeslușit. 2 a (Reg; d. oameni) Care vorbește neclar. 3 smf (Reg; pex; d. oameni) Idiot.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MORMĂÍT 2, -Ă, mormăiți, -te, adj. (Despre sunete, cuvinte) Rostit încet, nedeslușit (adesea pentru a ascunde o nemulțumire). Numele așezării îl poți întrucîtva presupune după reflecțiile mormăite ale căruțașului. SADOVEANU, O. I. 13. ◊ (Adverbial; atestat în forma mornăit) Răspundea iute, iute și mornăit. CREANGĂ, A. 90. – Variantă; mornăít, -ă adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mormăít, mornăít, -ă adj. Care vorbește mormăind. Adv. Mornăind: a vorbi mornăit (V. fornăit). S. n., pl. urĭ. Mormăĭală repetată.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MORNĂÍT, -Ă adj. v. mormăit2.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MORNĂÍT, -Ă adj. v. mormăit2.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
MORNĂÍT, -Ă adj. v. mormăit2.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mornăit2, ~ă a vz mormăit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MORMĂÍT adj. v. bolborosit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MORMĂIT adj. bolborosit, îngăimat, nearticulat, neclar, nedeslușit, (fig.) morfolit. (Cuvinte ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
mormăit, mormăităadjectiv
- 1. (Despre cuvinte, sunete) Rostit încet și nedeslușit. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bolborosit îngăimat
- Numele așezării îl poți întrucîtva presupune după reflecțiile mormăite ale căruțașului. SADOVEANU, O. I. 13. DLRLC
- Răspundea iute, iute și mornăit. CREANGĂ, A. 90. DLRLC
-
etimologie:
- mormăi DEX '98 DEX '09