morcoașă sf [At: DDRF / V: mărăcaș s, mărcoajă, mărcoașe (Pl: ~oși), ~rocaș (Pl: ~uri) sn, ~aje, ~roc~, ~oș sn / Pl: ~șe / E: mg marokvas] 1 (La plug) Bârsă. 2 Fiecare dintre cele două semicercuri de fier cu care se ferecă osia carului, ca să nu se roadă Si: bleau. 3 Bucată de fier de la capătul din față al oiștii căruței, terminată cu un cârlig, în care se prind opritorile. 4 (La leucă) Mănușă. 5 (La coasă) Inel metalic în care se introduce coada Si: brățară. 6 Parte bombată a unor obiecte Vz cocoașă.

*morcoáșă (oa dift.) f., pl. e (sîrb. morkvaša, d. ung. marokvas, id., d. marok, scobitura mîniĭ, și vas, fer). Trans. Ban. Olt. Bleah. – La NPl. Ceaur, 27, -oașe: coasa începu să se miște din morcoașe.

morcoș sn vz morcoașă

morocaș sn vz morcoașă

morocoașă sf vz morcoașă

MORCOÁȘĂ s. v. bârsă, bleau, brățară, cârceie.

morcoașă s. v. BÎRSĂ. BLEAU. BRĂȚARĂ. CÎRCEIE.

morcoáșă (-e), s. f. – Bucea, obadă la roata carului. Mag. marokvas (Cihac, II, 517; Gáldi, Dict., 144), în parte prin intermediul sb. morokvasa (Tiktin; Candrea). În Trans., Banat și Olt. – Der. morcoși, vb. (a pune obezi la roată).

morcoáșă, morcoáșe, s.f. (reg.) tinichea; unealtă proastă.