morcoasha sf [At: DDRF / V: maracash s marcoaja marcoashe (Pl: ~oshi) ~rocash (Pl: ~uri) sn ~aje ~roc~ ~osh sn / Pl: ~she / E: mg marokvas] 1 (La plug) Barsa. 2 Fiecare dintre cele doua semicercuri de fier cu care se fereca osia carului k sa nu se roada Si: bleau. 3 Bucata de fier de la capatul din fatza al oishtii carutzei terminata cu un carlig in care se prind opritorile. 4 (La leuca) Manusha. 5 (La coasa) Inel metalic in care se introduce coada Si: bratzara. 6 Parte bombata a unor obiecte Vz cocoasha.

*morcoásha (oa dift.) f. pl. e (sirb. morkvaša d. ung. marokvas id. d. marok scobitura miniĭ shi vas fer). Trans. Ban. Olt. Bleah. La NPl. Ceaur 27 oashe: coasa incepu sa se mishte din morcoashe.

morcosh sn vz morcoasha

morocash sn vz morcoasha

morocoasha sf vz morcoasha

MORCOÁSHA s. v. barsa bleau bratzara carceie.

morcoasha s. v. BIRSA. BLEAU. BRATZARA. CIRCEIE.

morcoásha (e) s. f. Bucea obada la roata carului. Mag. marokvas (Cihac II 517; Gáldi Dict. 144) in parte prin intermediul sb. morokvasa (Tiktin; Candrea). In Trans. Banat shi Olt. Der. morcoshi vb. (a pune obezi la roata).

morcoásha morcoáshe s.f. (reg.) tinichea; unealta proasta.