6 definiții pentru moralizat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
moraliza vt [At: GHICA, A. 683 / Pzi: ~zez / E: fr moraliser] 1 A da cuiva învățături morale2 (1) Si: (îvr) a moralisi, a moralici. 2 A îndruma spre o comportare conformă cu principiile moralei (1). 3 (Fam) A face cuiva morală (8) Si: a dojeni, a mustra.
MORALIZÁ, moralizez, vb. I. Tranz. 1. A da cuiva învățături morale. 2. (Fam.) A face cuiva morală; a mustra, a dojeni. – Din fr. moraliser.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
MORALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face morală; a da cuiva învățături morale. [< fr. moraliser].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A MORALIZÁ ~éz tranz. (persoane) 1) rar A instrui dând învățături morale; a îndruma în conformitate cu principiile moralei. 2) fam. A face cuiva morală; a dojeni; a mustra; a probozi. /<fr. moraliser
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
moralizá vb., ind. prez. 1 sg. moralizéz, 3 sg. și pl. moralizeáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MORALIZÁ vb. v. certa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
moraliza, moralizezverb
- 1. A da cuiva învățături morale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Nu-l mai zgîndăriți, că iar vă moralizează. CAMIL PETRESCU, O. II 415. DLRLC
- Anton Pann moralizează și filozofează, cu rîs glumeț și grai de meșter. MACEDONSKI, O. IV 116. DLRLC
-
etimologie:
- moraliser DEX '09 DEX '98 DN