MÓNTA monte s. f. 1. Imperechere a doua animale de sex opus in vederea reproducerii; montare². 2. Herghelie de armasari pentru reproducere. Din fr. monte.

monta sf [At: A VI 26 / Pl: ~te / E: fr monte] 1 Impreunare a doua animale de sex opus in vederea reproductziei Si: montare². 2 (Spc) Herghelie de armasari pentru reproducere.

MÓNTA monte s. f. 1. Impreunare a doua animale de sex opus in vederea reproductziei; montare². 2. Herghelie de armasari pentru reproducere. Din fr. monte.

MÓNTA monte s. f. 1. impreunare a unui armasar cu o iapa; (p. ext.) impreunare a altor animale. Statzie de monta. Herghelie de armasari pentru reproducere.

MÓNTA s.f. 1. Impreunare a unui armasar cu o iapa; (p. ext.) impreunare la animale. 2. Herghelie de armasari pentru reproducere. [< fr. monte].

MÓNTA s. f. 1. impreunare a unui armasar cu o iapa pentru reproducere; impreunare la animale. 2. herghelie de armasari pentru reproducere. (< fr. monte)

MÓNTA ~e f. 1) Imperechere a doua animale de sex opus in vederea reproductziei. 2) Loc special pentru imperecherea animalelor. /<fr. monte

*mónta f. pl. e (fr. monte d. monter a se sui; it. monta. V. remonta). Actziunea imparecheriĭ la vite bataĭe.

mónta s. f. g.d. art. móntei; pl. mónte

mónta s. f. g.d. art. móntei; pl. mónte

MÓNTA s. (BIOL.) goana gonire impreunare (reg.) montare sarit. (~ la vite.)

MONTA s. goana gonire impreunare (reg.) montare sarit. (~ la vite.)