12 definitzii pentru monotonie

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

MONOTONÍE monotonii s. f. Lipsa de varietate in ton; ceea ce este monoton. ♦ Fig. Lipsa de variatzie sau de varietate; uniformitate plictisitoare. Din fr. monotonie.

MONOTONÍE monotonii s. f. Lipsa de varietate in ton; ceea ce este monoton. ♦ Fig. Lipsa de variatzie sau de varietate; uniformitate plictisitoare. Din fr. monotonie.

monotonie sf [At: BUDAIDELEANU LEX. / Pl: ~ii / E: fr monotonie] 1 Lipsa de varietate in ton. 2 Ceea ce este monoton (1). 3 (Fig) Lipsa de variatzie. 4 (Fig) Uniformitate plictisitoare suparatoare neplacuta.

MONOTONÍE monotonii s. f. Lipsa de varietate in ton. Latratura... rasuna cu o ciudata monotonie la urechile vinatorului. ODOBESCU S. III 42. ♦ Fig. Uniformitate plictisitoare. Monotonia acelorashi decoruri care le inaltzase anii shi mi le impusese o vointza care nu era a mea ma revolta. ANGHEL PR. 8. Imi aminteam viatza de shcolar cind libertatea numi era masurata shi o puneam alaturi de monotonia zilelor ce duceam in acel magazin. DEMETRESCU O. 95.

MONOTONÍE s.f. Caracterul a ceea ce este monoton; uniformitate plictisitoare lipsa de varietate in ton. [Gen. iei. / < fr. monotonie].

MONOTONÍE s. f. insushirea de a fi monoton; lipsa de varietate. (< fr. monotonie)

MONOTONÍE ~i f. Caracter monoton. /<fr. monotonie

monotonie f. caracterul celui monoton prea unitorm: monotonia unui cantec monotonia conversatziunii; fig. monotonia vietzii.

*monotoníe f. (vgr. monotonia). Caracteru de a fi monoton: monotonia unuĭ cintec. Fig. Prea mare uniformitate lipsa de varietate: monotonia unuĭ discurs uneĭ vĭetzĭ.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

monotoníe s. f. art. monotonía g.d. art. monotoníei; pl. monotoníi art. monotoníile

monotoníe s. f. art. monotonía g.d. art. monotoníei; pl. monotoníi art. monotoníile

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

MONOTONÍE s. uniformitate. (~ vietzii cuiva.)

MONOTONIE s. uniformitate. (~ vietzii cuiva.)

Intrare: monotonie
monotonie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monotonie
  • monotonia
plural
  • monotonii
  • monotoniile
genitiv-dativ singular
  • monotonii
  • monotoniei
plural
  • monotonii
  • monotoniilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

monotonie, monotoniisubstantiv feminin

  • 1. Lipsa de varietate in ton; ceea ce este monoton. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Latratura... rasuna cu o ciudata monotonie la urechile vinatorului. ODOBESCU S. III 42. DLRLC
    • 1.1. figurat Lipsa de variatzie sau de varietate; uniformitate plictisitoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: uniformitate
      • format_quote Monotonia acelorashi decoruri care le inaltzase anii shi mi le impusese o vointza care nu era a mea ma revolta. ANGHEL PR. 8. DLRLC
      • format_quote Imi aminteam viatza de shcolar cind libertatea numi era masurata shi o puneam alaturi de monotonia zilelor ce duceam in acel magazin. DEMETRESCU O. 95. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.