14 definiții pentru monoclu

din care

Explicative DEX

MONÓCLU, monocluri, s. n. Lentilă rotundă, concavă sau convexă, care se fixează în orbita unui ochi pentru a corecta un defect de vedere. ♦ P. anal. Pansament făcut la un singur ochi. – Din fr. monocle.

MONÓCLU, monocluri, s. n. Lentilă rotundă, concavă sau convexă, care se fixează în orbita unui ochi pentru a corecta un defect de vedere. ♦ P. anal. Pansament făcut la un singur ochi. – Din fr. monocle.

monoclu sn [At: EMINESCU, O. I, 151 / Pl: ~ri / E: fr monocle] 1 (Înv; iuz) Lentilă montată într-o ramă de metal care se fixa în orbita unui ochi, pentru a corecta un defect de vedere sau, uneori, din snobism. 2 (Med; pan) Pansament făcut la un singur ochi. 3 (Îlav) În ~ Astfel încât să acopere un singur ochi.

MONÓCLU, monocluri, s. n. Lentilă rotundă, concavă sau convexă, care se așază în orbita ochiului pentru a corecta un defect de vedere. Urmau... cum spuneau mai înflorit publiciștii cu monoclu, aceeași dramă a eternului feminin. SADOVEANU, P. M. 227. Monoclul îi spînzura de jiletcă. ARGHEZI, P. T. 80.

MONÓCLU s.n. Lentilă care se poartă sprijinită în orbita ochiului pentru a corecta un defect de vedere. ♦ Pansament care acoperă un singur ochi. [< fr. monocle].

MONÓCLU s. n. 1. lentilă care se poartă sprijinită în orbita ochiului pentru a corecta un defect de vedere. 2. pansament care acoperă un singur ochi. (< fr. monocle)

MONÓCLU ~ri n. 1) Lentilă convexă, care se fixează în orbita ochiului pentru a corecta un defect de vedere. 2) Pansament la un singur ochi. /<fr. monocle

monoclu n. ochian pentru un singur ochiu.

*monóclu n., pl. e (fr. monocle, d. lat. monóculus, chĭor, cuv. ibrid d. vgr. mónos, singur, și lat. óculus, ochĭ. V. binoclu). Ochelarĭ p. un singur ochĭ, un geam ținut cu mușchiĭ din prejuru ochĭuluĭ.

Ortografice DOOM

!monóclu (mo-no-clu/mon-o-) s. n., art. monóclul; pl. monócluri

monóclu s. n. (sil. -clu; mf. mon-), art. monóclul; pl. monócluri

Relaționale

MONÓCLU s. (rar) lornion, (pop. și fam.) geam, (pop.) sticlă. (Poartă ~ la ochiul drept.)

MONOCLU s. (rar) lornion, (pop. și fam.) geam, (pop.) sticlă. (Poartă ~ la ochiul drept.)

Etimologice

monóclu (monócluri), s. n. – Un tip de lentilă pentru un ochi. Fr. monocle.Der. monoclat, adj. (prevăzut cu un monoclu).

Intrare: monoclu
  • silabație: mo-no-clu, mon-o-clu info
substantiv neutru (N39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monoclu
  • monoclul
  • monoclu‑
plural
  • monocluri
  • monoclurile
genitiv-dativ singular
  • monoclu
  • monoclului
plural
  • monocluri
  • monoclurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

monoclu, monoclurisubstantiv neutru

  • 1. Lentilă rotundă, concavă sau convexă, care se fixează în orbita unui ochi pentru a corecta un defect de vedere. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Urmau... cum spuneau mai înflorit publiciștii cu monoclu, aceeași dramă a eternului feminin. SADOVEANU, P. M. 227. DLRLC
    • format_quote Monoclul îi spînzura de jiletcă. ARGHEZI, P. T. 80. DLRLC
    • 1.1. prin analogie Pansament făcut la un singur ochi. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.