MOLDOVENÉSC, -EÁSCĂ, moldovenești, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține moldovenilor sau Moldovei, privitor la moldoveni ori la Moldova, originar din Moldova, specific Moldovei sau moldovenilor. ♦ (Substantivat, f.) Graiul românesc vorbit de moldoveni. 2. S. f. art. Dans popular în ritm vioi, executat în cerc închis; melodie după care se execută acest dans. – Moldovean + suf. -esc.

moldovenesc, ~ească [At: URECHE, ap. GCR I, 69/9 / V: (reg) ~vinesc, mulduvin~ / Pl: ~ești / E: moldovean + -esc] 1-4 a Moldovean (8-11). 5 a Originar din Moldova Si: moldovean (10), (înv) moldav (7). 6-7 a Care este caracteristic (Moldovei sau) moldovenilor (5) Si: moldovean (11-12), (înv) moldav (8-9). 8 sf Grai românesc vorbit de moldoveni (5). 9 sfa (Reg; a șîs horă ~ească) Dans popular în ritm de horă, executat mai ales de flăcăi. 10 sfa Melodie după care se execută moldoveneasca (9).

MOLDOVENÉSC, -EÁSCĂ, moldovenești, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține moldovenilor sau Moldovei, privitor la moldoveni sau la Moldova, originar din Moldova, specific Moldovei sau moldovenilor. ♦ (Substantivat, f.) Graiul românesc vorbit de moldoveni. 2. S. f. art. Dans popular în ritm vioi, executat în cerc închis; melodie după care se execută acest dans. – Moldovean + suf. -esc.

MOLDOVENÉSC, -EÁSCĂ, moldovenești, adj. De moldovean; propriu Moldovei, al moldovenilor. Femeia aceea mîndră era soața domnului moldovenesc. SADOVEANU, O. VII 90. Numai Magda-i înțelegea graiul lui moldovenesc. id. ib. 171.

MOLDOVENÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru moldoveni; propriu moldovenilor. /moldovean + suf. ~esc

moldovenesc a. 1. ce ține de Moldova; 2. se zice de un soiu de porumb cu boabele mari, galben deschis, cu druga lungă și groasă, cu firul mare.

1) moldovenésc, -eáscă adj. Din Moldova, de Moldova: pronunțare moldovenească, boĭ moldoveneștĭ.

muldovinesc, ~ească a vz moldovenesc

moldovenésc adj. m., f. moldoveneáscă; pl. m. și f. moldovenéști

moldovenésc adj. m., f. moldoveneáscă; pl. m. și f. moldovenéști

MOLDOVENÉSC adj. moldovean, (înv.) bogdănesc, moldav.

MOLDOVENESC adj. moldovean, (înv.) bogdănesc, moldav.

CÎMPULUNG MOLDOVENESC 1. Depr. intramontană de eroziune, în N Carpaților Orientali, pe cursul superior al rîului Moldova, mărginită de Obcinele Feredeului la N și de masivul Rarău la S. Relief specific de terase și coline (împădurite). Climat răcoros, cu ierni lungi (temp. medie anuală: 6,4°C) și frecvente inversiuni termice. 2. Oraș în jud. Suceava, în depr. cu același nume, pe cursul superior al rîului Moldova, la poalele masivului Rarău; 22.971 loc. (1991). Fabrici de var, de mobilă și cherestea, de încălț., ind. blănăriei și alim. (panificație, lapte praf). Filatură de bumbac. Stațiune climaterică. Atestat documentar în 1411; din 1774, tîrg; împreună cu satele din jur, populate de țărani liberi, a constituit o formațiune teritorială cu regim administrativ și fiscal aparte, respectat de domnii Moldovei. Devine oraș în 1806.

PODIȘUL CENTRAL MOLDOVENESC, unitate înaltă de relief, în E României, reprezentând partea de N a podișului Bârladului, cuprinsă între câmpia Jijiei la N, aliniamentul văilor Racova-Lohan în S, Prut la E și Siret la V. Structura geologică complexă, monoclinală, alcătuită predominant din formațiuni sarmațiene (marne, argile, gresii, calcare oolitice) a generat un relief de cueste și platouri structurale. P.C.M. este alcătuit dintr-o culme principală, extinsă pe direcție V-E, cu înălțimi de 350-450 m, din care se desprind culmi secundare scurte, spre N, și prelungi și mai largi, către S. Trecerea spre câmpia Jijiei (în N) se face printr-un abrupt cuestic (Coasta Iașilor), cu o energie de relief de 200-300 m. În cadrul lui se întâlnesc dealuri înalte (Tansa 466 m – alt. max. a P.C.M., Cheia Domniței 458 m, Dealu Bourului 455 m, Suhuleț 449 m, Movila 417, Repedea 404 m ș.a.), bine individualizate, precum și numeroase platouri structurale mici (Bunești-Averești, Transa, Ipatele, Borosești, Slobozia, Dobrovăț, Schitu Duca ș.a., mărginite de versanți abrupți. Nenumăratele văi torențiale și alunecări de straturi, care se dezvoltă pe cuestele ce flanchează masivele deluroase, reduc necontenit suprafața acestora. Condițiile meteorologice din uniĭ ani favorizează accelerarea proceselor de eroziune torențială și reactivarea unor alunecări de teren mai vechi (parțial stabilizate), așa cum s-a întâmplat în 1970 când, din cauza precipitațiilor abundente, au avut loc alunecări de teren pe suprafețe mari în arealul localităților Chiperești (264 ha), Răducăneni (80 ha) ș.a. Pădurile de gorun și fag alternează cu pajiștile naturale și culturi agricole. Pomicultură și viticultură (podgoriile Huși și Bohotin). Păduri de foioase, silvostepă și stepă, în prezent în mare parte înlocuite de culturi agricole.