MOLDOVEÁN, -Ă, moldoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Moldova; moldav. 2. Adj. Care aparține Moldovei sau moldovenilor (1), privitor la Moldova ori la moldoveni; moldovenesc, moldav. – Moldova (n. pr.) + suf. -ean.

moldovean, ~ă [At: URECHE, ap. GCR I, 71/34 / V: (reg) ~van, mulduvan, (înv) muldovan / Pl: ~eni, ~ene / E: Moldova + -ean] 1-4 smf, a (Persoană) care (face parte din populația de bază a Moldovei sau) este originară din Moldova Si: (înv) moldav (1-2). 5 smp Populație din Moldova. 6 sm (Îe) Mintea ~ului cea de pe urmă Mintea (62) românului care devine realist după ce a făcut o greșeală. 7 sf (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape. 8-9 a Care aparține (Moldovei sau) moldovenilor (5) Si: moldovenesc (1-2), (înv) moldav (3-4). 10-1 a Privitor (la Moldova sau) la moldoveni (5) Si: moldovenesc (3-4), (înv) moldav (5-6). 12-14 Moldovenesc (5-7).

MOLDOVEÁN, -Ă, moldoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația de bază a Moldovei sau este originară de acolo; moldav. 2. Adj. Care aparține Moldovei sau moldovenilor (1), privitor la Moldova sau la moldoveni, originar din Moldova; moldovenesc, moldav. – Moldova (n. pr.) + suf. -ean.^[1]

MOLDOVEÁN, -Ă, moldoveni-e, s. m. și f. (Și în forma regională moldovan) Persoană care locuiește în Moldova ori este originară de acolo. Sadoveanu a notat cu multă precizie limba poporului, mai cu seamă pe aceea a moldovenilor. VIANU, A. P. 238. Inima ne-au rămas tot de moldovan. RUSSO, S. 13. Măi bădiță moldovene, Hai la maica de mă cere. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 408. Unu-i moldovan, Unu-i ungurean Și unu-i vrancean. ALECSANDRI, P. P. ◊ (Adjectival) În capul mesei, între nobili și boieri moldoveni, Alexandrei sta drept pe un jilț mai înalt. SADOVEANU, O. VII 156. ◊ Compus: (în forma prescurtată moldo-) moldo-valah = romîn. Limba romînă sau moldo-valahă. KOGĂLNICEANU, S. 235.- Variantă: moldován, -ă s. m. și f.

MOLDOVEÁN² ~eánă (~éni, ~éne) Persoană care face parte din populația de bază a Moldovei sau este originară din Moldova. /Moldova n. pr. + suf. ~ean

moldoveán, -că s., pl. enĭ, ence. Locuitor din Moldova. – Ca adj. -ean, -eană e răŭ zis îld. moldovenesc. – În Mold. se zice moldovan, -că, pl. tot enĭ, ence.

moldovan, ~ă smf, a vz moldovean

MOLDOVÁN, -Ă s. m. și f. v. moldovean.

Moldoveni m. pl. 1. locuitori din Moldova; 2. nume ce-și dau țăranii români din Basarabia fostă rusească.

moldoveán adj. m., s. m., pl. moldovéni; adj. f. moldoveánă, pl. moldovéne

moldoveán s. m., adj. m., pl. moldovéni; f. sg. moldoveánă, pl. moldovéne

Moldovean, -veni sb. m.

MOLDOVEÁN s., adj. 1. s. (înv.) bogdan, moldav. 2. adj. v. moldovenesc.

MOLDOVEAN s., adj. 1. s. (înv.) bogdan, moldav. 2. adj. moldovenesc, (înv.) bogdănesc, moldav.

moldoveán (moldovéni), s. m. – Locuitor din Moldova. – Var. (Mold.) moldovan, (ironic) șoldovean. De la Moldova. – Der. moldoveancă, s. f.; moldovenesc, adj.; moldovenește, adv.; moldovenie, s. f. (dialectul moldovenesc); moldovenism, s. n. (particularitate lingvistică din Moldova; patriotism local moldovenesc).

MOLDOVEÁN, -Ă (< n. pr. Moldova) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană din Moldova sau originară de acolo. 2. Adj. Moldovenesc.