moldovan, ~ă smf, a vz moldovean

moldovean, ~ă [At: URECHE, ap. GCR I, 71/34 / V: (reg) ~van, mulduvan, (înv) muldovan / Pl: ~eni, ~ene / E: Moldova + -ean] 1-4 smf, a (Persoană) care (face parte din populația de bază a Moldovei sau) este originară din Moldova Si: (înv) moldav (1-2). 5 smp Populație din Moldova. 6 sm (Îe) Mintea ~ului cea de pe urmă Mintea (62) românului care devine realist după ce a făcut o greșeală. 7 sf (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape. 8-9 a Care aparține (Moldovei sau) moldovenilor (5) Si: moldovenesc (1-2), (înv) moldav (3-4). 10-1 a Privitor (la Moldova sau) la moldoveni (5) Si: moldovenesc (3-4), (înv) moldav (5-6). 12-14 Moldovenesc (5-7).

MOLDOVÁN, -Ă s. m. și f. v. moldovean.

MOLDOVEÁN, -Ă, moldoveni-e, s. m. și f. (Și în forma regională moldovan) Persoană care locuiește în Moldova ori este originară de acolo. Sadoveanu a notat cu multă precizie limba poporului, mai cu seamă pe aceea a moldovenilor. VIANU, A. P. 238. Inima ne-au rămas tot de moldovan. RUSSO, S. 13. Măi bădiță moldovene, Hai la maica de mă cere. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 408. Unu-i moldovan, Unu-i ungurean Și unu-i vrancean. ALECSANDRI, P. P. ◊ (Adjectival) În capul mesei, între nobili și boieri moldoveni, Alexandrei sta drept pe un jilț mai înalt. SADOVEANU, O. VII 156. ◊ Compus: (în forma prescurtată moldo-) moldo-valah = romîn. Limba romînă sau moldo-valahă. KOGĂLNICEANU, S. 235.- Variantă: moldován, -ă s. m. și f.

MOLDOVEÁN² ~eánă (~éni, ~éne) Persoană care face parte din populația de bază a Moldovei sau este originară din Moldova. /Moldova n. pr. + suf. ~ean

MOLDOVEÁNĂ s. v. moldoveancă.

MOLDOVEANĂ s. moldoveancă.

MOLDOVEÁN, -Ă (< n. pr. Moldova) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană din Moldova sau originară de acolo. 2. Adj. Moldovenesc.