MOJÁR, mojare, s. n. Vas de formă semisferică cu pereții groși, de porțelan, sticlă, metal, material plastic, care servește, în farmacii și în laboratoare, la mărunțirea fină a diferitelor substanțe prin frecarea lor cu ajutorul unui pistil. ♦ (Pop.) Piuliță (pentru pisat). ♦ (Reg.) Piua unui șteamp. – Din magh. mozsár.

mojar sm [At: (a. 1791) IORGA, S. D. VIII, 22 / V: (reg) ~jer, ~jder, ~jdir, moajer, morjer, măjar, măjer, mărjar, mărjer, mânjar, mujar, mujer / Pl: ~e și ~jere / E: mg mozsár, cf ger Möser] 1 (Trs, Ban) Piuliță pentru alimente. 2 Piuă a șteampului. 3 (Trs) Oală de tablă, de fontă, de lut etc. pentru făcut mămăligă. 4 (Reg) Fontă. 5 Vas mic, din porțelan, sticlă etc., de formă semisferică, folosit în laboratoare și în farmacii, pentru a freca, a fărâmița sau a amesteca diferite substanțe, cu ajutorul unui pistil. 6 (Trs) Tun primitiv Si: piuă, treasc.

MOJÁR, mojare, s. n. Vas de formă semisferică cu pereții groși, de porțelan, sticlă, metal, material plastic, care servește, în farmacii și în laboratoare, la mărunțirea fină a diferitelor substanțe prin frecarea lor cu ajutorul unui pistil. ♦ (Reg.) Piuliță (pentru pisat). ♦ (Reg.) Piua unui șteamp. – Din magh. mozsár.

MOJÁR, mojare, s. n. Piuliță pentru pisat (folosită în farmacii, în mineritul aurifer primitiv etc.) și pentru amestecat diverse substanțe fărîmicioase. ♦ (Regional) Piuliță de bucătărie.

MOJÁR ~e n. rar Vas special în care se pisează diferite produse solide. /<ung. mozsár

mojár n., pl. e (ung. mozsar, d. germ. mörser, it. mortaio, fr. mortier, d. lat. mortarium, piŭă. V. mortier). Piŭă de porțelan la farmacie.

măjar² sn vz mojar

moajer sn vz mojar

mojder sn vz mojar

mojdir sn vz mojar

mojer sn vz mojar

mujer sn vz mojar

mojár s. n., pl. mojáre

mojár s. n., pl. mojáre

MOJÁR s. v. piuă, piuliță.

mojar s. v. PIUĂ. PIULIȚĂ.

mojár (mojáre), s. n. – Piuliță, vas pentru mărunțit. – Var. mo(a)jer. Mag. mozsar, din germ. Mörser (Cihac, II, 516; Candrea; Gáldi, Dict., 146); în Trans.

mojár, mojare, s.n. – (reg.) Vas pentru mărunțit; piuă (Trans.). – Din magh. mozsár „piuă” (< germ. Mörser) (Scriban; Cihac, Candrea, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).