moi¹ [At: (a. 1749) GCR II, 43/12 / E: drr muia] (Reg) 1 ain (D. obiecte de îmbrăcăminte, pex d. oameni) Ud, muiat de ploaie. 2 s (Îe) A pune (sau a da, a băga, a lăsa, a sta) la (sau a, pe, de-a) ~ sau a pune de-a -ul A pune sau a lăsa, a sta într-un lichid, pentru a se înmuia. 3 (Îe) A umbla de-a ~ul A umbla tot timpul beat. 4 s Copcă mare în gheață Si: (reg) căldare.

MOI s. n. (Regional) Înmuiat. Se lasă [firele de lînă] treizeci și șase de ore la moi. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 116.

1) moĭ n. fără pl. (d. moĭ 2). A pune la moĭ. V. amoĭ.

moi adj. inv. (reg.) 1. ud, muiat, leoarcă. 2. (s.n.) copcă mare; căldare.

mói, adj. – Ud, muiat. În expr. de-a moi = la muiat: „O pus clopotul besericii a moi, în apă” (Papahagi, 1925; Borșa). – Din (în)muia (< lat. molliare sau din adj. moale) (MDA).

galeți moi (pl.), (engl.= mud clast), fragmente de lutite (argile) resedimentate intraformațional; adesea, se întâlnesc în umplutura unor canale de eroziune și sugerează paleocurenți cu viteze mari și energie ridicată.