modâlcă sf [At: CANDREA, F. 220, 224 / V: ~lgă, motâ~, mad~, no~, năd~, niod~ / Pl: ~lci / E: ns cf bg могилка, ucr могилка] (Pop) 1 Ganglion inflamat. 2 Umflătură mică ce se poate forma sub piele sau pe diferite părți ale corpului omenesc Si: (reg) modovâlcă, momealcă Vz gâlcă, bolfă, molfă¹. 3 Cucui. 4 Cocoașă. 5 Obiect mototolit, făcut ghemotoc Si: ghem. 6 (Lpl) Noduri pe firul tors. 7 Pungă. 8 Legătură cu bani, cu semințe etc. 9 Măciulie (1). 10 Nod pe trunchiul unui copac. 11 Tubercul al unei plante. 12 Bolovan sau ridicătură de pământ.

modâlcă f. Mold. gâlcă. [Origină necunoscută].

nădâlcă sf vz modâlcă

niodâlcă sf vz modâlcă

nodâlcă sf vz modâlcă^[1] corectată

MODÎ́LCĂ, modilci, s. f. 1. (Popular) Umflătură de natură patologică, care se formează la cap, mai rar la mîini sau în altă parte a corpului; gîlcă. V. chist. Două gîlci, Două modîlci. TEODORESCU, P. P. 378. La cap modîlcă, La șezut modîlcă, La mijloc nemică (Furnica). GOROVEI, C. 164. 2. Umflătură noduroasă, nod pe tulpina unui arbore. Chersin... făcut din modîlca ciotoroasă a unui copac. ȘEZ. VII 153. 3 Ridicătură de pămînt (v. dîlmă), bulgăre de pămînt. Pe jos, modîlcile uscate de glod, așa de dese și de tari. HOGAȘ, M. N. 80.

modî́lcă, V. motîlcă.

motî́lcă și modî́lcă, motóșcă (pl. ca piroșcă) și moștólcă f., pl. ĭ (rut. mótočka, a. î. Cp. și cu moț, moțoc, motoc, șomoltoc, holmotoc și pol. motolka, om scund). Moțoc, ghem, unflătură: ce e motîlca ceĭa în buzunaru tăŭ? Chist, broască, bolfă. – Și motoașcă (Mold.) și tomoașcă, pl. ca motoșcă (Munt. vest. VR. 6, 4, 13), și nădî́lcă (Trans. Șonfalăŭ). V. colcotoș și mișcă.

nădî́lcă V. motîlcă.

modấlcă (pop.) s. f., g.-d. art. modấlcii; pl. modấlci

modâlcă s. f., g.-d. art. modâlcii, pl. modâlci

MODÂLCĂ s. v. cucui, gâlcă, umflătură.

modîlcă s. v. CUCUI. GÎLCĂ. UMFLĂTURĂ.