modulare sf [At: AGÂRBICEANU, A. 350 / Pl: ~lări / E: modula] 1 Trecere de la o tonalitate la alta, după regulile armoniei Si: modulație (1). 2 Emitere cu modulații Si: modulație (2). 3 Imitare a unei modulații Si: modulație (3). 4 (Rar) Armonizare a culorilor, a nuanțelor. 5 (Fiz) Operație de modificare a anumitor elemente caracterisice ale unei oscilații, pentru a transmite astfel semnale purtătoare de informații.

MODULÁRE, modulări, s. f. Acțiunea de a modula și rezultatul ei.

MODULÁRE s.f. Acțiunea de a modula și rezultatul ei; modulație. [< modula].

MODULÁRE s. f. 1. acțiunea de a modula. 2. sistem de dimensionare a construcțiilor, folosind modulul de bază. 3. introducere în opera de artă plastică sau arhitecturală a unei unități de măsură unică, care prin repetarea sau subîmpărțirea ei să servească la dimensionarea elementelor constitutive ale operei, ca și a întregului. 4. (biol.) rediferențiere a celulelor în procesul lor de formare definitivă. ◊ modificare produsă în celule de stimulii din mediu. (< modula)

moduláre s. f., g.-d. art. modulắrii; pl. modulắri

moduláre s. f., g.-d. art. modulării; pl. modulări

MODULÁRE s. v. inflexiune.

MODULARE s. inflexiune, intonare, intonație, mlădiere, modulație, ton, tonalitate. (O ~ plăcută a cuvintelor.)

MODULÁRE s. f. (< modulá < fr. moduler, cf. lat. modulari). v. inflexiúne.