5 definiții pentru mocăit (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MOCĂÍT, -Ă, mocăiți, -te, adj., s. m. și f. (Pop. și fam.) 1. (Persoană) care lucrează încet, fără spor, care acționează sau umblă încet. 2. (Persoană) care își pierde vremea cu nimicuri. [Pr.: -că-it] – V. mocăi.
mocăit, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~iți, ~e / E: mocăi] 1-2 smf, a (Pop) (Persoană) care lucrează încet, fără spor. 3-4 smf, a (Pop) (Persoană) care umblă încet. 5-6 smf, a (Pop) (Persoană) care pierde vremea cu nimicuri. 7 a (Olt) Trist.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOCĂÍT, -Ă, mocăiți, -te, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care lucrează încet, fără spor, care acționează sau umblă încet. 2. (Persoană) care își pierde vremea cu nimicuri. [Pr.: -că-it] – V. mocăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mocăít (fam., pop.) adj. m., s. m., pl. mocăíți; adj. f., s. f. mocăítă, pl. mocăíte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mocăít adj. m., s. m., pl. mocăíți; f. sg. mocăítă, pl. mocăíte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|