opțiuni
  • info

8 definiții pentru mocăială

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOCĂIÁLĂ, mocăieli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) mocăi. [Pr.: -că-ia-] – Mocăi + suf. -eală.

mocăială sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ieli / E: mocăi + -eală] 1 (Pfm) Activitate desfășurată încet, fără spor Si: mocăire (1), mocăitură (1). 2 (Pfm) Pierdere de vreme făcând nimicuri Si: mocăire (2), mocăitură (2). 3 (Reg) Umblet încet Si: mocăire (3). 4-5 (Reg) Dare din cap în semn (de aprobare sau) de dezaprobare Si: mocăire (4-5). 6 Mocnire a focului Si: mocăire (6). 7 (Reg) Moțăire.

MOCĂIÁLĂ, mocăieli, s. f. Faptul de a (se) mocăi. [Pr.: -că-ia-] – Mocăi + suf. -eală.

MOCĂIÁLĂ s. f. Faptul de a se mocăi.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mocăiálă (fam., pop.) s. f., g.-d. art. mocăiélii; pl. mocăiéli

mocăiálă s. f. (sil. -că-ia-), g.-d. art. mocăiélii; pl. mocăiéli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MOCĂIÁLĂ s. migăleală, mocoșeală, mocoșire, moșmondeală, ticăială, (pop.) tândăleală, tândălitură. (~ unui om încet.)

MOCĂIALĂ s. migăleală, mocoșeală, mocoșire, moșmondeală, ticăială, (pop.) tîndăleală, tîndălitură. (~ unui om încet.)

Intrare: mocăială
mocăială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mocăială
  • mocăiala
plural
  • mocăieli
  • mocăielile
genitiv-dativ singular
  • mocăieli
  • mocăielii
plural
  • mocăieli
  • mocăielilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mocăială, mocăielisubstantiv feminin

etimologie:
  • Mocăi + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.