6 definiții pentru moșneancă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
moșneancă sf [At: (a. 1716) URICARIUL, V, 371/3 / V: (înv) ~șin~ / Pl: ~ence / E: moșnean + -că] 1 (Înv) Moștenitoare. 2 (Reg) Băștinașă.
MOȘNEÁNCĂ, moșnence, s. f. (În trecut) Proprietară de pămînt, stăpîna unei moșii; (învechit) moștenitoare. – Variantă: moșáncă s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOȘÁNCĂ s. f. v. moșneancă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOȘÁNCĂ s. f. v. moșneancă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
moșteán și moșneán m., pl. enĭ (vsl. moštĭnŭ, bg. mosten, puternic, adică „împuternicit, stăpîn”, din răd. mog-, de unde și po-moj-nic și germ. mögen, a putea, vermögen, putere, avere, vermachen, a lăsa moștenire. V. moș). Vechĭ. Moștenitor (V. făt 1). Apoĭ. Munt. Răzeș. – Fem. -eancă, pl. ence. – Pînă pe la 1700 s’a zis și moșt-, și moșn-, ĭar pe urmă numaĭ moșn- (Gĭur. 120). V. megiaș, colon.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
moșneáncă s. f., g.-d. art. moșnéncei; pl. moșnénce
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
moșneáncă s. f., g.-d. art. moșnéncei; pl. moșnénce
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F26) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv feminin (F30) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
moșneancă, moșnencesubstantiv feminin
- 1. Proprietară de pământ, stăpâna unei moșii. DLRLC
- 1.1. Moștenitor. DLRLCsinonime: moștenitor
-
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.