MIXOSPORÁNGE s. m. organ de fructificație al mixomicetelor în care se formează mixosporii. (< fr. myxosporange)

mix- vz mixo-

MIXO-₁ „mucus, mucozitate, mucilagiu”. ◊ gr. myxa „mucozitate” > fr. myxo-, germ. id., engl. id. > rom. mixo-. □ ~cit (v. -cit), s. n., celulă mare, poliedrică sau stelată, din țesutul mucilaginos; ~ficee (v. -ficee), s. f. pl., clasă de cianofite; ~id (v. -id), adj., cu aspect de mucus; ~micete (v. -micete), s. f. pl., grup de plante inferioare, cuprinzînd indivizi la care aparatul vegetativ este un plasmodiu; ~poieză (v. -poieză), s. f., secreție de produse mucilaginoase; ~ree (v. -ree), s. f., secreție excesivă și mucilaginoasă a intestinului; ~scopie (v. -scopie), s. f., perversiune sexuală constînd în plăcerea de contemplare a actului sexual; ~spor (v. -spor), s. m., corpuscul reproducător, specific mixomicetelor; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., corp de fructificare la mixomicete; ~zom (v. -zom), s. m., celulă amiboidală haploidă din ciclul evolutiv al mixomicetelor, formată din zoospori prin pierderea flagelilor.