MISOGÍN, -Ă, misogini, -e, s. m., adj. 1. (Persoană) care are aversiune sau dispreț față de femei. 2. Adj. Care manifestă aversiune sau dispreț față de femei. [Var.: misoghin, -ă s. m., adj.] – Din fr. misogyne, germ. Misogyn.

misogin, ~ă sm, a [At: NEGULICI / V: ~ghin, (rar) mizoghin, mizo~ / Pl: ~i, ~e / E: fr misogyne, ger Misogyn, ngr μισογύνης] 1-2 (Persoană) care manifestă ură față de femei.

MISOGÍN, -Ă, misogini, -e, s. m., adj. (Livr.) 1. S. m., adj. (Bărbat) care urăște femeile. 2. Adj. Care manifestă, exprimă ură față de femei. [Var.: misoghín, -ă s. m., adj.] – Din fr. misogyne, germ. Misogyn.

MISOGÍN, -Ă adj., s.m. 1. (Suferind) de misoginie, relativ la misoginie. 2. (Bărbat) care evită societatea, cercurile, compania femeilor. [Var. misoghin s.m. / < fr. misogyne, cf. gr. misein – a urî, gyne – femeie].

MISOGÍN, -Ă adj., s. m. (bărbat) care manifestă repulsie față de femei. (< fr. misogyne) modificată

MISOGÍN ~i adj. (despre bărbați) Care urăște femeile. /<fr. misogyne, germ. Misogyn^[1]

*misogín adj. m. și s. (vgr. misogýnes, d. miséo, urăsc, și gyné, femeĭe). Acela căruĭa nu-ĭ plac femeile. – Și miz- (după fr.).

misoghin, ~ă sm, a vz misogin modificată

mizoghin, ~ă sm, a vz misogin

mizogin, ~ă sm, a vz misogin

misogín (referitor la femei) adj. m., s. m., pl. misogíni; adj. f. misogínă, pl. misogíne

misogín s. m., adj. m., pl. misogíni; f. sg. misogínă, pl. misogíne^[1]

misogin.

Misogin ≠ afemeiat, muieratic^[1]

MISO-₁ „aversiune, repulsie”. ◊ gr. miseo, ein „a urî” > fr. miso-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. miso-. □ ~gam (v. -gam), s. m. și f., persoană care se teme de căsătorie; ~gamie (v. -gamie), s. f., aversiune patologică față de căsătorie; ~gin (v. -gin), adj., s. m., (bărbat) care manifestă ură față de femei; ~ginie (v. -ginie), s. f., repulsie maladivă față de femei; ~logie (v. -logie₁), s. f., repulsie morbidă față de rațiune și față de demonstrația logică; ~pedie (v. -pedie), s. f., repulsie patologică față de copii.