MISÍR, misiri, s. m. 1. (Pop.) Cal de rasă (din Egipt). 2. Monedă turcească de aur (bătută la Cairo), care a circulat și în Țările Române; misirliu (1). – Din n. pr. Misir, numele (turcesc al) Egiptului.

misir [At: (a. 1792) URICARIUL, IV, 131/14 / V: miser, mițir / Pl: ~i / E: tc Misir „Egipt”] 1 a (Înv) Egiptean. 2 sm (Îvp) Cal de rasă originar din Egipt. 3 sm (Pgn) Cal de rasă. 4 sm Monedă de aur care circula în Egipt Si: misirliu (4). 5 s (Trs) Țesătură de bumbac nedefinită mai îndeaproape. 6 (Trs) Fir subțire de bumbac folosit la misir (5).

MISÍR, misiri, s. m. 1. (Pop.) Cal de rasă (din Egipt). 2. Monedă turcească de aur (bătută la Cairo), care a circulat și în țările românești; misirliu (1). – Din n. pr. Misir, numele (turcesc al) Egiptului.

MISÍR, misiri, s. m. (Învechit și popular) Cal de rasă din Egipt; cal bun. Cincizeci de cai, Tot cai nemeșești, Tot misiri turcești. TEODORESCU, P. P. 57.

MISÍR ~i m. Cal de rasă originar din Misir (Egipt). /Din Misir n. pr. (numele turcesc al Egiptului)

Misir n. 1. numele turcesc al Egiptului: iuți armăsari dela Misir AL.; 2. cal bun egiptean (în cântecele populare): tot cai nemeșești, tot misiri turcești POP.

miser sm vz misir

mițir sm vz misir

misír s. m., pl. misíri

misír s. m., pl. misíri

MISÍR adj. v. egiptean.

MISÍR s. (înv.) misirliu. (Vechea monedă turcească numită ~.)

misir adj. v. EGIPTEAN.

MISIR s. (înv.) misirliu. (Vechea monedă turcească numită ~.)

Misír s. m. – Egipt. – Mr. Misirire, megl. Măsǫr. Tc. Misir, din ebr. mișrῑ (Miklosich, Türk. Elem., II, 126; Șeineanu, II, 261; Meyer, Neugr. St., II, 40; Lokotsch 1473; Berneker, II, 61). – Der. misir, s. m. (cal arăbesc; înv., monedă turcă, în 1821 valora 7 taleri); misirliu, s. m. (guguștiuc). Cf. sp. mezarí (Corominas, III, 310).