6 definiții pentru miruire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MIRUÍRE, miruiri, s. f. Acțiunea de a mirui1 și rezultatul ei. [Pr.: -ru-i-] – V. mirui1.
MIRUÍRE, miruiri, s. f. Acțiunea de a mirui1 și rezultatul ei. [Pr.: -ru-i-] – V. mirui1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
miruire sf [At: LB / Pl: ~ri / E: mirui1] 1-4 Miruială (1-4). 5 Omorâre.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
miruíre s. f., g.-d. art. miruírii; pl. miruíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
miruíre s. f., g.-d. art. miruírii; pl. miruíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MIRUÍRE s. 1. miruit, ungere, (înv.) pomăzanie, pomăzuire. (~ unui domn, unui episcop.) 2. (BIS.) mir, miruială, miruit. (Taina ~rii.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MIRUIRE s. 1. miruit, ungere, (înv.) pomăzanie, pomăzuire. (~ unui domn, unui episcop.) 2. (BIS.) mir, miruială, miruit. (Taina ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
miruire, miruirisubstantiv feminin
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.