optziuni
  • info

18 definitzii pentru miraz (moshtenire)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

MIRÁZ1 mirazuri s. n. (Inv. shi reg.) Moshtenire. [Var.: mereáz s. n.] Din tc. mirās.

miraz1 sn [At: GORJAN H. I 35/14 / V: mer~ mereaz ~as mireaz / Pl: ~uri / E: tc miras] 1 (Irg) Moshtenire lasata sau primita de cineva. 2 (Reg) Gospodarie. 3 (Mun; Olt) Venit sau cashtig neashteptat.

MIRÁZ1 mirazuri s. n. (Inv. shi reg.) Moshtenire (lasata sau primita). [Var.: mereáz s. n.] Din tc. mirās.

MIRÁZ s. n. (Invechit) Moshtenire; (in special) ceea ce i revine cuiva pe neashteptate la moartea unei rude care na avut copii. Stavrache stapineshte mirazul ramas de la fratesau. CARAGIALE O. I 358. Variante: mereáz (ARDELEANU D. 294) mirás (PANN P. V. III 84 GORJAN H. I 35 TEODORESCU P. P. 586) s. n.

MIRÁZ ~uri n. inv. Moshtenire ramasa (pe neashteptate) de la cineva. /<turc. miras

miraz n. moshtenire: toata a mea bogatzie dela moshi stramoshi miraz PANN. [Turc. MIRAS].

MEREÁZ s. n. v. miraz1.

mereaz1 sf vz miraz1

miras sn vz miraz1

mireaz2 sn vz miraz1

MEREÁZ1 s. n. v. miraz.

MIRÁS s. n. v. miraz.

mirás shi merás miráz shi meráz n. pl. urĭ (turc. [d. ar.] miras pop. meras; ngr. mirási bg. sirb. miraz). Munt. Vechĭ. Moshtenire avere ramasa.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

miráz2 (moshtenire) (inv. reg.) s. n. pl. mirázuri

miráz (moshtenire) s. n. pl. mirázuri

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

MIRÁZ s. v. bazaconie bizarerie bazdaganie ciudatzenie curiozitate dracie dracovenie minunatzie moshtenire nastrushnicie nazdravanie patrimoniu pozna succesiune.

miraz s. v. BAZACONIE. BIZARERIE. BIZDIGANIE. CIUDATZENIE. CURIOZITATE. DRACIE. DRACOVENIE. MINUNATZIE. MOSHTENIRE. NASTRUSHNICIE. NAZDRAVANIE. PATRIMONIU. POZNA. SUCCESIUNE.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

miráz (mirázuri) s. n. Ereditate. Mr. miraze megl. miraz. Tc. miras din arab. mῑratz (Miklosich Türk. Elem. II 128; Lokotsch 1467a; Berneker I 60) cf. ngr. μιράσι bg. sb. miraz.

Intrare: miraz (moshtenire)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miraz
  • mirazul
  • mirazu‑
plural
  • mirazuri
  • mirazurile
genitiv-dativ singular
  • miraz
  • mirazului
plural
  • mirazuri
  • mirazurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mereaz
  • mereazul
  • mereazu‑
plural
  • mereazuri
  • mereazurile
genitiv-dativ singular
  • mereaz
  • mereazului
plural
  • mereazuri
  • mereazurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miras
  • mirasul
  • mirasu‑
plural
  • mirasuri
  • mirasurile
genitiv-dativ singular
  • miras
  • mirasului
plural
  • mirasuri
  • mirasurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

miraz, mirazurisubstantiv neutru

  • 1. invechit regional Moshtenire. DEX '09 DLRLC
    sinonime: moshtenire
    • format_quote Stavrache stapineshte mirazul ramas de la fratesau. CARAGIALE O. I 358. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.