opțiuni
  • info

18 definiții pentru miraz (moștenire)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIRÁZ1, mirazuri, s. n. (Înv. și reg.) Moștenire. [Var.: mereáz s. n.] – Din tc. mirās.

miraz1 sn [At: GORJAN, H. I, 35/14 / V: mer~, mereaz, ~as, mireaz / Pl: ~uri / E: tc miras] 1 (Îrg) Moștenire lăsată sau primită de cineva. 2 (Reg) Gospodărie. 3 (Mun; Olt) Venit sau câștig neașteptat.

MIRÁZ1, mirazuri, s. n. (Înv. și reg.) Moștenire (lăsată sau primită). [Var.: mereáz s. n.] – Din tc. mirās.

MIRÁZ s. n. (Învechit) Moștenire; (în special) ceea ce îi revine cuiva pe neașteptate, la moartea unei rude care n-a avut copii. Stavrache stăpînește mirazul rămas de la frate-său. CARAGIALE, O. I 358. – Variante: mereáz (ARDELEANU, D. 294), mirás (PANN, P. V. III 84, GORJAN, H. I 35, TEODORESCU, P. P. 586) s. n.

MIRÁZ ~uri n. înv. Moștenire rămasă (pe neașteptate) de la cineva. /<turc. miras

miraz n. moștenire: toată a mea bogăție dela moși strămoși miraz PANN. [Turc. MIRAS].

MEREÁZ s. n. v. miraz1.

MEREÁZ s. n. v. miraz1.

mereaz1 sf vz miraz1

miras sn vz miraz1

mireaz2 sn vz miraz1

MEREÁZ1 s. n. v. miraz.

MIRÁS s. n. v. miraz.

MIRÁS s. n. v. miraz.

mirás și merás, miráz și meráz n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] miras, pop. meras; ngr. mirási, bg. sîrb. miraz). Munt. Vechĭ. Moștenire, avere rămasă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

miráz2 (moștenire) (înv., reg.) s. n., pl. mirázuri

miráz (moștenire) s. n., pl. mirázuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MIRÁZ s. v. bazaconie, bizarerie, bâzdâganie, ciudățenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăție, moștenire, năstrușnicie, năzdrăvănie, patrimoniu, poznă, succesiune.

miraz s. v. BAZACONIE. BIZARERIE. BÎZDÎGANIE. CIUDĂȚENIE. CURIOZITATE. DRĂCIE. DRĂCOVENIE. MINUNĂȚIE. MOȘTENIRE. NĂSTRUȘNICIE. NĂZDRĂVĂNIE. PATRIMONIU. POZNĂ. SUCCESIUNE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

miráz (mirázuri), s. n. – Ereditate. – Mr. miraze, megl. miraz. Tc. miras, din arab. mῑrăț (Miklosich, Türk. Elem., II, 128; Lokotsch 1467a; Berneker, I, 60), cf. ngr. μιράσι, bg., sb. miraz.

Intrare: miraz (moștenire)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miraz
  • mirazul
  • mirazu‑
plural
  • mirazuri
  • mirazurile
genitiv-dativ singular
  • miraz
  • mirazului
plural
  • mirazuri
  • mirazurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mereaz
  • mereazul
  • mereazu‑
plural
  • mereazuri
  • mereazurile
genitiv-dativ singular
  • mereaz
  • mereazului
plural
  • mereazuri
  • mereazurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miras
  • mirasul
  • mirasu‑
plural
  • mirasuri
  • mirasurile
genitiv-dativ singular
  • miras
  • mirasului
plural
  • mirasuri
  • mirasurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

miraz, mirazurisubstantiv neutru

  • 1. învechit regional Moștenire. DEX '09 DLRLC
    sinonime: moștenire
    • format_quote Stavrache stăpînește mirazul rămas de la frate-său. CARAGIALE, O. I 358. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.