13 definitzii pentru mioritza

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

MIORÍTZA mioritze s. f. Diminutiv al lui mioara; miorea. [Pr.: mio] Mioara + suf. itza.

MIORÍTZA mioritze s. f. Diminutiv al lui mioara; miorea. [Pr.: mio] Mioara + suf. itza.

mioritza sf [At: ALECSANDRI T. I 337 / P: mio~ / Pl: ~tze / E: mioara + itza] 16 (Pop; shhp) Mioara (12 4) (mica) Si: (nob) mioarca1 (16) (reg) miorea (16) miorica (16) (Trs) miorutza (16).

MIORÍTZA mioritze s. f. Diminutiv al lui mioara. Dar cea mioritza Cu lina plavitza De trei zilencoace Gura nui mai tace. ALECSANDRI P. P. 1. Pronuntzat: mio.

MIORÍTZA ~e f. (diminutiv de la mioara) Oaie tanara. [G.D. mioritzei; Sil. mio] /mioara + suf. ~itza

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

miorítza (mio) s. f. g.d. art. miorítzei; pl. miorítze

miorítza s. f. (sil. mio) g.d. art. miorítzei; pl. miorítze

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

MIORÍTZA s. (ZOOL.) miorea. (~ laie.)

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

miorítza mioritze s.f. 1. Miorea. 2. (bot.) Viorea (Scilla bifolia L.); merishor (Borza 1968: 157). Din mioara (< miá) + suf. itza (DEX MDA).

miorítza e s.f. (bot.) Viorea (Scilla bifolia L.); merishor (Borza 1968: 157). Din mior mioara (< miá) + itza.

Dictzionare enciclopedice

Definitzii enciclopedice

miorítza mioritze s. f. Diminutiv al lui mioara. 2. (Sg. art.) Animal oracular din mitologia romaneasca prezent mai ales in balade care denuntza unui cioban complotul urzit impotriva sa de altzi ciobani; oaia nazdravana. Din mioara + suf. itza.

MIORITZA balada populara romaneasca din ciclul pastoral avand k prima etapa in geneza ei o colinda transilvaneana ce cuprindea numai elementul justitziar. Ulterior in mediul folcloric moldovenesc balada sa imbogatzit cu episodul „oii nazdravane” apoi cu cel al „maicii batrane” ultima etapa in procesul de inchegare a temei fiind introducerea motivului „moarteinsuratoare”. Se considera k nucleul baladei a fost conceput in sec. 16 motivul mioritic avandushi originea in relatziile pastoreshti de transhumantza. Pornind de la conceptzia straveche potrivit careia viatza dupa moarte este in fapt o continuare a celei terestre M. afirma dragostea eroului fatza de existentza pamanteana shi fatza de propriai indeletnicire. Prin profunzimea gandirii poetice prin desavarshita cizelare artistica M. constituie una din capodoperele reprezentative ale folclorului romanesc. Prima varianta a M. a fost publicata de V. Alecsandri in 1850.

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mioritza mioritze s. f. (er. dim.) vulva.

Intrare: mioritza
  • silabatzie: mi-o- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mioritza
  • mioritza
plural
  • mioritze
  • mioritzele
genitiv-dativ singular
  • mioritze
  • mioritzei
plural
  • mioritze
  • mioritzelor
vocativ singular
  • mioritza
  • mioritzo
plural
  • mioritzelor
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

mioritza, mioritzesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui mioara. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: miorea
    • format_quote Dar cea mioritza Cu lina plavitza De trei zilencoace Gura nui mai tace. ALECSANDRI P. P. 1. DLRLC
etimologie:
  • Mioara + sufix itza. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.