MIOPÍE miopii s. f. Tulburare a vederii caracterizata prin imposibilitatea de a distinge clar obiectele situate la distantza; miopism. ♦ Fig. Incapacitate de a vedea lucrurile in toata complexitatea lor. [Pr.: mio] Din fr. myopie.

miopie sf [At: LM / P: mio~ / Pl: ~ii / E: fr myopie] Afectziune a vederii caracterizata prin imposibilitatea de a vedea clar obiectele de la distantza Si: (rar) miopism.

MIOPÍE miopii s. f. Defect al vederii care se manifesta prin imposibilitatea de a distinge clar obiectele situate la o distantza mai mare; miopism. ♦ Fig. Incapacitate de a vedea lucrurile in toata complexitatea lor. [Pr.: mio] Din fr. myopie.

MIOPÍE miopii s. f. Defect al vederii care se manifesta prin imposibilitatea de a distinge obiectele situate la departare datorita faptului k imaginea se formeaza inaintea retinei. Cu toata miopia recunoscu indata in perete tabloul. C. PETRESCU I. 215. ♦ Fig. Incapacitate de a vedea ansamblul lucrurilor lipsa de perspectiva; marginire.

MIOPÍE s.f. (Med.) Defect al cristalinului care nu permite formarea imaginilor obiectelor indepartate pe retina ci inaintea ei; vedere scurta; miopism. ♦ (Fig.) Marginire lipsa de perspectiva in judecarea situatziilor. [Pron. mio gen. iei. / < fr. myopie].

MIOPÍE s. f. 1. defect al cristalinului (II) care nu permite formarea imaginilor obiectelor indepartate pe retina ci inaintea ei; miopism; hipometropie. 2. (fig.) lipsa de perspectiva. (< fr. myopie)

MIOPÍE f. 1) Defect al vederii constand in imposibilitatea de a vedea distinct obiectele aflate la distantza. 2) fig. Lipsa de perspicacitate. ~ intelectuala. [G.D. miopiei; Sil. mio] /<fr. myopie

miopie f. 1. vedere scurta; 2. fig. marginire intelectuala.

*miopíe f. (vgr. myopia). Defectu de a fi miop. V. prezbitie.

miopíe (mio) s. f. art. miopía g.d. art. miopíei; pl. miopíi art. miopíile

miopíe s. f. (sil. mio) art. miopía g.d. art. miopíei; pl. miopíi art. miopíile

MIOPÍE s. (MED.) miopism (pop.) vedere scurta.

MIOPIE s. (MED.) miopism (pop.) vedere scurta.