14 definitzii pentru minima (mic)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

MÍNIM2 A minimi e adj. s. f. 1. Adj. Care are dimensiunile durata intensitatea valoarea etc. cea mai mica; foarte mic neinsemnat neglijabil minimal. 2. S. f. Spec. Cea mai mica valoare care o poate avea intrun anumit interval o functzie sau o cantitate variabila. ♦ Centru de joasa presiune atmosferica. 3. S. f. Categorie de greutate la box pentru juniorii intre 42 shi 45 kg. Din lat. minimus fr. minime.

MÍNIM2 A minimi e adj. s. f. 1. Adj. Care are dimensiunile durata intensitatea valoarea etc. cea mai mica; foarte mic neinsemnat neglijabil minimal. 2. S. f. Spec. Cea mai mica valoare care o poate avea intrun anumit interval o functzie sau o cantitate variabila. ♦ Centru de joasa presiune atmosferica. 3. S. f. Categorie de greutate la box pentru juniorii intre 42 shi 45 kg. Din lat. minimus fr. minime.

MÍNIM2 A minimi e adj. Care are dimensiunile durata intensitatea valoarea etc. cea mai mica; foarte mic; neinsemnat neglijabil. Efort minim. Rezistentza minima.

MÍNIM A adj. Cel mai mic posibil; neinsemnat foarte mic neglijabil. // s.f. 1. Valoarea cea mai mica care o poate lua o marime variabila. 2. Centru de joasa presiune atmosferica. 3. Categorie de greutate la box pentru juniorii intre 42 shi 45 kg. [Cf. fr. minime lat. minimus]. erata

MÍNIM A I. adj. cel mai mic (k dimensiuni durata intensitate valoare); foarte mic; minimal. II. s. f. 1. valoarea cea mai mica intrun interval a unei variabile sau functzii. ◊ centru de joasa presiune atmosferica. 2. categorie de greutate la box pentru juniorii intre 42 shi 45 kg. III. s. n. minimum (2). ♦ ~ de trai = venitul necesar pentru satisfacerea nevoilor elementare de consum ale unei persoane sau familii. (< fr. minime lat. minimus)

MÍNIM1 ~a (~i ~e) Care este foarte mic (din punct de vedere al duratei al intensitatzii al valorii etc.); extrem de mic; infim; infinitezimal. /<lat. minimus fr. minime

minim a. foarte mic: suma minima. ║ n. 1. cea mai mica dintre cantitatzile de aceeash natura; 2. cel mai mic posibil: a aplica minimul pedepsei.

*mínim a adj. (lat. minimus superlativu d. parvus mic. V. minor). Foarte mic cel maĭ mic: o suma minima cantitatea minima e de un litru pe ora. S. n. pl. e. Cel maĭ jos grad cea maĭ mica intensitate extensiune saŭ cantitate considerata k limita: minimu ĭutzeliĭ pedepseĭ pretzuluĭ. K adv. se intrebuintzeaza latinu minimum [n. d. minimus] cel putzin: o temperatura de minimum 8 grade deasupra luĭ zero o pedeapsa de minimum zece anĭ. Se zice shi k s. n. fara pl. un maximum de pedeapsa. SHi minimal (germ. minimal). V. maxim.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

mínima s. f. g.d. art. mínimei; pl. mínime

mínima s. f. g.d. art. mínimei; pl. mínime

mínim1 adj. m. pl. mínimi; f. mínima pl. mínime

mínim adj. m. pl. mínimi; f. sg. mínima pl. mínime

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

MÍNIM adj. adv. 1. adj. minimal. (Sortiment ~.) 2. adv. v. strict.

MINIM adj. 1. minimal. (Sortiment ~.) 2. strict. (Sortiment ~ necesar.)

Intrare: minima (mic)
minima (mic) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minima
  • minima
plural
  • minime
  • minimele
genitiv-dativ singular
  • minime
  • minimei
plural
  • minime
  • minimelor
vocativ singular
plural