MINERÁL A minerali e s. n. adj. 1. S. n. Corp solid cu o anumita compozitzie chimica existent in natura in stare cristalina sau amorfa in componentza rocilor shi a minereurilor. 2. Adj. Care contzine minerale (1) care tzine de minerale privitor la minerale de natura mineralelor. ◊ Apa minerala sau ape (ori izvoare) minerale = apa care contzine in solutzie saruri gaze sau substantze radioactive care i confera proprietatzi terapeutice; p. ext. loc statziune etc. unde se gasesc asemenea ape; tratament facut cu astfel de ape. Ulei mineral = ulei obtzinut prin distilarea tzitzeiului. Din fr. minéral lat. mineralis.

mineral ~a [At: AMFILOHIE G. E. 15973 / Pl: ~e ~i (inv sn) ~uri / E: fr mineral lat mineralis] 1 sn Corp natural omogen fizic shi chimic component al rocilor shi minereurilor shi format in urma proceselor fizicochimice din scoartza pamantului. 2 a Care se refera la minerale. 3 a Contzinand sau alcatuit din minerale (1). 4 a (is) Apa ~a sau ape (ori izvoare) ~e Apa subterana sau de suprafatza termala sau atermala cu contzinut de saruri gaze sau substantze radioactive care i confera proprietatzi terapeutice Si: (inv) apa metalica apa metaliceasca. 5 a (Pex; ias) Loc statziune etc. unde se gasesc ape minerale (4). 6 a (Ias) Cura tratament cu ape minerale (4). 7 a (Is) Ulei ~ Ulei obtzinut prin distilarea tzitzeiului.

MINERÁL A minerali e s. n. adj. 1. S. n. Corp solid cu o anumita compozitzie chimica care se gaseshte in natura in stare cristalina sau amorfa in componentza rocilor shi a minereurilor. 2. Adj. Care contzine minerale (1) care tzine de minerale privitor la minerale de natura mineralelor. ◊ Apa minerala sau ape (ori izvoare) minerale = apa care contzine in solutzie saruri gaze sau substantze radioactive shi care i confera proprietatzi terapeutice; p. ext. loc statziune etc. unde se gasesc asemenea ape; tratament facut cu astfel de ape. Ulei mineral = ulei obtzinut prin distilarea tzitzeiului. Din fr. minéral lat. mineralis.

MINERÁL¹ minerale s. n. Corp solid cristalizat sau amorf care se gaseshte in scoartza pamintului shi care are o anumita compozitzie chimica.

MINERÁL s.n. Corp solid care se afla in natura cristalizat sau amorf (in interiorul sau la suprafatza Pamantului). [< fr. minéral cf. lat. t. minerale].

MINERÁL A I. adj. 1. referitor la minerale care contzine minerale. ♦ apa ~a = apa in a carei solutzie se afla saruri substantze radioactive gaze. 2. de piatra. II. s. n. corp solid care se afla in natura cristalizat sau amorf (in interiorul sau la suprafatza pamantului). (< rus. mineral fr. minéral lat. mineralis)

MINERÁL² ~e n. Corp solid natural anorganic din componentza rocilor shi a minereurilor. ~e cristalizate. ~e amorfe. /<fr. minéral lat. mineralis

mineral n. corp neorganizat ce se afla in interiorul pamantului sau pe suprafatza sa k pietrele shi metalele. ║ a. ce tzine de minerale: regnul animal vegetal shi mineral; apa minerala ce contzine in disolutziuni substantze minerale shi care are proprietatzi terapeutice.

*minerál a adj. (mlat. mineralis d. minéra fr. minière miniera. V. mineraĭ). Format din materie bruta neorganizata (k bulgariĭ care se scot din mine): substantze minerale. S. n. pl. e. Corp brut neorganizat bucata de pamint orĭ de peatra asha cum se scoate din mina: mineral de plumb de cupru. Carbune mineral carbune de pamint carbune fosil. Ape minerale care ĭes din pamint shi contzin in disolutziune unele substantze minerale shi se intrebuintzeaza la baĭ sau la baut. Regnu mineral mare despartzitura in shtiintzele naturale care cuprinde metalele shi mineralele in opoz. cu regnu vegetal shi animal.

minerál² s. n. pl. minerále

minerál s. n. pl. minerále

mineral (engl. = mineral) element sau compus cu compozitzie chimica definita format pe cale naturala shi avand o stare de agregare solida shi omogena. M. sunt corpuri anorganice cristalizate sau amorfe; dupa unii autori sunt considerate m. shi anumite substantze organice din cadrul scoartzei terestre (de ex. chihlimbar tzitzei etc.). M. cristalizate sunt caracterizate prin: habitus structura reticulara interna shi proprietatzi fizicochimice vectoriale iar m. amorfe prin: lipsa unor forme shi structuri reticulare proprii proprietatzi fizicochimice izotrope shi instabilitate termodinamica. In functzie de chimismul lor m. se grupeaza in: elemente native sulfuri sau sulfosaruri oxizi hidroxizi halogenuri shi saruri oxigenate (carbonatzi nitratzi boratzi iodatzi sulfatzi cromatzi fosfatzi arseniuri vanadatzi silicatzi). In functzie de frecventza in roci se disting: m. principale sau esentziale shi m. accesorii iar in functzie de momentul formarii lor: m. primare shi m. secundare; in sedimente dupa originea lor se disting: m. → alogene shi m. → autigene iar in filoanele metalifere: m. metalice shi m. de ganga.

MINERALE. Subst. Mineral; minereu. Acvamarin; agat; alait; albit; alunit; ametist; amfibol; amianta; andaluzit; apatit; argonit; aur nativ; azbest; azurit; baritina; beril; blenda; bronzit; calcedonie; calcit; calcopirita; celestina; cleveit; columbit niobit; corindon; cornalina; crisoberil; cuartz; diamant; dolomita; durit; epidot; euclaz; feldspat; ferita; fier nativ; fluorina; gagarinit; galena; ghips; grafit; granat; hornblenda; kainit; labrador; lapislazuli lapis lazurit; leucit; magnetit magnetita; magnezit; malahit; mangan; marcasit; mica; molibden; molibdenit muscovit; nichelina; ortoclaz ortoza; pirita; pirotina; realgar; rubin balash (inv.); safir; scapolit; serpentin; silex; silicat; smarald smaragd; spinel; stibina; strontzianit; sulf; talc talcshist (inv.); tantalit; topaz; tremolit; turanit; turmalina; uraninit. Mineralizare; demineralizare. Mineralogie; mineralog. Geologie; geolog. Muzeu mineralogic. Minerit. Miner. Adj. Mineral; mineralizat; mineralogic; mineralizator. Vb. A se mineraliza; a se demineraliza; a demineraliza. V. metale pietre pretzioase shi semipretzioase roca.

mineral greu (engl. = heavy mineral) termen conventzional prin care se defineshte un min. cu G mai mare decat a bromoformului (G = 29) reprezentand cel mai comun lichid utilizat pentru separarea gravitatzionala a fractziunii „ushoare” (G < 29) de fractziunea grea. Ex.: aur casiterit ilmenit zircon turmalina rutil granat sfen etc. M.g. formeaza asociatzii caracteristice in aluviuni recente nisipuri gresii care permit stabilirea unor arii sursa sau care indica un anumit grad de maturitate al dep. respectiv. Concentratziile de m.g. magnetit ilmenit monazit zircon au valoare economica. In cercetarile stratigrafice m.g. pot fi utilizate drept criteriu litologic de corelatzie a dep.

MINERÁL A (< fr. lat.) s. n. adj. 1. S. n. Corp natural mai mult sau mai putzin omogen din punct de vedere fizic shi chimic component al rocilor shi al minereurilor reprezentat frecvent printro combinatzie chimica shi mai rar prin elemente native formate in urma proceselor geologice; cele mai multe m. sunt anorganice solide shi cristalizate. Sunt cunoscute peste 2.000 de m. dintre care silicatzii reprezinta c. 34% oxizii shi hidroxizii c. 25% iar sulfurile c. 20%. ◊ Mineralele grele = minerale stabile din punct de vedere fizic shi chimic cu greutatea specifica peste 3 acumulate in rocile detritice shi provenite din alterarea sau dezagregarea rocilor eruptive shi metamorfice; concentratziile mai insemnate reprezinta zacaminte sedimentare de metale utile pretzioase (ex. aur diamante granatzi zirconiu monozit magnetit etc.). 2. Adj. Care se refera la minerale (1) care contzine minerale. ◊ Regnul m. = totalitatea mineralelor (1). Apa m. v. apa.