opțiuni

6 definiții pentru milosârd

Explicative DEX

milosârd, ~ă [At: (a. 1579) GCR I, 20/7 / V: ~sird / Pl: ~rzi, ~e / E: slv милосрьдъ] 1-2 (Înv) smf, a Milos (1-2). 3 a Milos (5). 4 sma Dumnezeu.

milosird, ~ă s, a vz milosârd

MILOSÎRD adj. (ȚR) Milostiv. Milosîrd fii norodului tău. BIBLIA (1688). Cela ce ești bun, unul milosîrd, unul îndurat și milostiv. MOL. 1741, 393. Mucenicul D[o]mnului cel prea milosîrd. MINEIUL (1776); cf. R. POPESCU. Etimologie: sl. milosrŭdŭ. Vezi și miloserdnic, milosîrdi, miloserdie. Cf. bulciuș, meserernic, miloserdnic.

milosî́rd, -ă adj. (vsl. milosrŭdŭ). Vechĭ. Milos.

Relaționale

MILOSÂRD adj. v. binevoitor, bun, compătimitor, îndurător, îngăduitor, înțelegător, mărinimos, milos, milostiv.

milosîrd adj. v. BINEVOITOR. BUN. COMPĂTIMITOR. ÎNDURĂTOR. ÎNGĂDUITOR. ÎNȚELEGĂTOR. MĂRINIMOS. MILOS. MILOSTIV.

Intrare: milosârd
milosârd adjectiv
adjectiv (A3)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • milosârd
  • milosârdul
  • milosârdu‑
  • milosârdă
  • milosârda
plural
  • milosârzi
  • milosârzii
  • milosârde
  • milosârdele
genitiv-dativ singular
  • milosârd
  • milosârdului
  • milosârde
  • milosârdei
plural
  • milosârzi
  • milosârzilor
  • milosârde
  • milosârdelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)