opțiuni

6 definiții pentru milosârd

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

milosârd, ~ă [At: (a. 1579) GCR I, 20/7 / V: ~sird / Pl: ~rzi, ~e / E: slv милосрьдъ] 1-2 (Înv) smf, a Milos (1-2). 3 a Milos (5). 4 sma Dumnezeu.

milosird, ~ă s, a vz milosârd

MILOSÎRD adj. (ȚR) Milostiv. Milosîrd fii norodului tău. BIBLIA (1688). Cela ce ești bun, unul milosîrd, unul îndurat și milostiv. MOL. 1741, 393. Mucenicul D[o]mnului cel prea milosîrd. MINEIUL (1776); cf. R. POPESCU. Etimologie: sl. milosrŭdŭ. Vezi și miloserdnic, milosîrdi, miloserdie. Cf. bulciuș, meserernic, miloserdnic.

milosî́rd, -ă adj. (vsl. milosrŭdŭ). Vechĭ. Milos.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MILOSÂRD adj. v. binevoitor, bun, compătimitor, îndurător, îngăduitor, înțelegător, mărinimos, milos, milostiv.

milosîrd adj. v. BINEVOITOR. BUN. COMPĂTIMITOR. ÎNDURĂTOR. ÎNGĂDUITOR. ÎNȚELEGĂTOR. MĂRINIMOS. MILOS. MILOSTIV.

Intrare: milosârd
milosârd adjectiv
adjectiv (A3)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • milosârd
  • milosârdul
  • milosârdu‑
  • milosârdă
  • milosârda
plural
  • milosârzi
  • milosârzii
  • milosârde
  • milosârdele
genitiv-dativ singular
  • milosârd
  • milosârdului
  • milosârde
  • milosârdei
plural
  • milosârzi
  • milosârzilor
  • milosârde
  • milosârdelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)