5 definiții pentru mijlocel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MIJLOCÉL, mijlocele, s. n. Diminutiv al lui mijloc. – Mijloc + suf. el.
MIJLOCÉL, mijlocele, s. n. Diminutiv al lui mijloc. – Mijloc + suf. el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mijlocel, ~ea [At: CANTEMIR, IST. 107 / Pl: ~le / E: mijloc + -el] 1-12 sn (Șhp) Mijloc (1-3, 39,42, 44) (mic) Si: (reg) mijlocuț (1-12). 13 a (D persoane) De vârstă mijlocie (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIJLOCÉL, mijlocele, s. n. Diminutiv al lui mijloc (I 2). Nimeni nu m-a strîns în brață, Mijlocelul meu frîngîndu-l. COȘBUC, P, I 239. Că ți-aș prinde mijlocelul, Cum apucă lupul mielul. HODOȘ, P. P. 170. Lado, Lado, nu mai plînge, Mijlocelul nu-ți mai frînge. ALECSANDRI, P. P. 383. ◊ Fig. Și-n cea dulce legănare larba-și curmă mijlocelul. CERNA, P. 141.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mijlocél s. n., pl. mijlocéle
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mijlocél s. n., pl. mijlocéle
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mijlocel, mijlocelesubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui mijloc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nimeni nu m-a strîns în brață, Mijlocelul meu frîngîndu-l. COȘBUC, P, I 239. DLRLC
- Că ți-aș prinde mijlocelul, Cum apucă lupul mielul. HODOȘ, P. P. 170. DLRLC
- Lado, Lado, nu mai plînge, Mijlocelul nu-ți mai frînge. ALECSANDRI, P. P. 383. DLRLC
- Și-n cea dulce legănare larba-și curmă mijlocelul. CERNA, P. 141. DLRLC
-
etimologie:
- Mijloc + sufix el. DEX '09 DEX '98