MIJLOCÁȘ, -Ă, mijlocași, -e, adj., s. m., s. f. I. Adj., s. m. și f. (Ieșit din uz) (Țăran sau țărănime) care poseda pământ și alte mijloace de producție cu ajutorul cărora își asigura existența. II. S. m., adj. 1. (Nume dat unor obiecte, ființe sau unor părți ale lor) care, într-un anumit ansamblu, ocupă locul din centru sau care sunt situate între obiecte, ființe de același fel. 2. (La unele jocuri cu mingea) (Fiecare dintre jucătorii) care acționează între înaintarea și apărarea unei echipe. – Mijloc + suf. -aș.

mijlocaș [At: (a. 1805) URICARIUL, II, 139 / V: miljo~ / Pl: ~i, ~e / E: mijloc + -aș¹] 1 s (Reg) Fiecare dintre cele două lemne care se fixează perpendicular pe loitrele carului, pentm a-i mări capacitatea Si: (reg) curmeziș. 2 s (Reg) Căprior mai lung, din mijloc, al casei, care se unește cu culmea casei. 3 sm Fiecare dintre cei patru incisivi ai calului, situați între clești și mărginași Și (reg) mijlociu (5). 4 sm (Reg; mpl) Fiecare dintre cei patru dinți din față ai calului Si: (reg) clești. 5-6 sm, a (Reg) (Calul) din mijloc dintre trei cai înhămați la o căruță sau la un plug. Si: (reg) mijlocar (16-17). 7 sm (Reg; lpl) Pereche de boi sau de cai de la mijloc dintre trei perechi înhămate la un car, la o căruță etc. 8-9 sm, a (La unele jocuri sportive cu mingea) (Fiecare dintre jucătorii) care acționează între înaintarea și apărarea unei echipe. 10 s (Reg) Furcă cu coada mai lungă cu care se face mijlocul stogului Si: (reg) mijlocar (22), mijlociu (15). 11 sm (Înv) Țăran care posedă o avere mijlocie. 12-13 sm, a (Înv; îs) Țăran ~ și țărănime ~așă (Țăran sau țărănime) care posedă pământ și mijloace de producție suficiente pentru a-și asigura existența.

MIJLOCÁȘ, -Ă, mijlocași, -e, adj., subst. I. Adj., s. m. și f. (Ieșit din uz) (Țăran sau țărănime) care poseda pământ și alte mijloace de producție cu ajutorul cărora își asigura existența. II. S. m., adj. 1. (Nume dat unor obiecte, ființe sau unor părți ale lor) care, într-un anumit ansamblu, ocupă locul din centru sau care sunt situate între obiecte, ființe de același fel. 2. (La unele jocuri cu mingea) (Fiecare dintre jucătorii) care acționează între înaintarea și apărarea unei echipe. – Mijloc + suf. -aș.

MIJLOCÁȘ, -Ă, mijlocași, -e, adj. 1. (În expr.) Țăran mijlocaș = țăran muncitor care posedă pămînt și alte mijloace de producție în cantitate suficientă pentru a-i asigura existența fără a exploata munca altora și care prin interesul lui de om al muncii devine un aliat firesc al clasei muncitoare. Marele Lenin ne învață că o însemnătate hotărîtoare pentru întărirea alianței clasei muncitoare are înfăptuirea unei politici de înțelegere și alianță trainică cu țăranul mijlocaș. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 3, 35. Țărănimea mijlocașă = pătură a țărănimii alcătuită din țărani mijlocași. 2. (În expr., mai ales substantivat) Jucător mijlocaș = jucător dintr-o echipă de fotbal, rugbi, hochei sau oină, care are sarcina să facă legătura între liniile de atac și apărare. Cal mijlocaș = cal înhămat la un vehicul între alți doi cai.

MIJLOCÁȘ¹ ~ă (~i, ~e) și substantival (despre țărani și despre țărănime) Care dispune de pământ și de alte mijloace cu ajutorul cărora își câștigă existența. /mijloc + suf. ~aș

MIJLOCÁȘ² ~i m. 1): (Cal) ~ cal înhămat între alți doi cai. 2) sport Jucător (în special la fotbal) care acționează între linia de apărare și cea de atac. /mijloc + suf. ~aș

mijlocaș a. de mijloc. ║ m. țăran cu oarecare stare, între fruntaș și codaș: fecior de mijlocaș.

mijlocáș, -ă adj. și s. (d. mijloc). Care e la mijloc, de mijloc. Țăran mijlocaș, care are o avere de mijloc. Cal mijlocaș, înhămat între rotașĭ și înaintașĭ. – În Ban. -cár, -ă.

mijlocáș adj. m., s. m., pl. mijlocáși; adj. f., s. f. mijlocáșă, art. mijlocáșa, pl. mijlocáșe

mijlocáș adj. m., s. m., pl. mijlocáși; f. sg. mijlocáșă, pl. mijlocáșe

mijlocaș, pl. mijlocași, f. mijlocașă, pl. mijlocașe

MIJLOCÁȘ s. (SPORT) (azi rar) half. (~ la fotbal.)

MIJLOCÁȘ s. v. chingă, punte.

MIJLOCAȘ s. (SPORT) (rar) half. (~ la fotbal.)

mijlocaș s. v. CHINGĂ. PUNTE.

mijlocaș (Biz.) v. eh.