6 definiții pentru mijit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MIJÍT, -Ă, mijiți, -te, adj. (Reg.; despre ochi) Întredeschis. – V. miji.
MIJÍT, -Ă, mijiți, -te, adj. (Reg.; despre ochi) Întredeschis. – V. miji.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mijit1 sn [At: HEM 609 / V: (2) ~tă sf / Pl: ~uri / E: miji1] 1-3 Mijire (1-3). 4 Ivire. 5-8 Mijire (5-8). 9 (Reg; îs) ~ de ziuă Revărsat de zori. 10 (Reg; îcs) De-a ~ul (sau de-a ~a) Joc de copii Si: mijoarcă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mijit2 sn vz năjit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mijit3, ~ă a [At: BENIUC, M. C. I, 122 / Pl: ~iți, ~e / E: miji1] (Reg; d. ochi) Întredeschis.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIJÍT, -Ă, mijiți, -te, adj. 1. Apărut, ieșit la iveală, ivit. (Fig.) Orice pas al bătrînului nu făcea decît să întărească bănuiala mijită la început, POPA, V. 97. Răsărit, încolțit. Iarbă, flori nerăbdătoare Stau mijite sub zăpezi. VLAHUȚĂ, P. 11.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mijită sf vz mijit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
mijit, mijităadjectiv
- 1. Despre ochi: întredeschis. DEX '09 DEX '98sinonime: întredeschis
-
- Orice pas al bătrînului nu făcea decît să întărească bănuiala mijită la început. POPA, V. 97. DLRLC
-
-
- Iarbă, flori, – nerăbdătoare Stau mijite sub zăpezi. VLAHUȚĂ, P. 11. DLRLC
-
etimologie:
- miji DEX '09 DEX '98