MIAZANOÁPTE s. f. 1. Unul dintre cele patru puncte cardinale aflat in directzia Stelei Polare nord; p. ext. parte a globului pamantesc a unui continent a unui orash etc. situata spre acest punct cardinal. ♦ Lumea popoarele din tzarile tzinuturile etc. situate in (sau spre) nord. 2. (Inv. shi pop.) Miezul noptzii. Lat. mediam noctem.

miazanoapte sfs [At: COD. VOR. 16/15 / E: lat mediam noctem] 1 (Irg) Mijloc al noptzii la ora 12 din noapte Si: miezul noptzii 2 Punct cardinal opus sudului care se afla in directzia stelei polare Si: nord. 3 (Pex) Parte a globului pamantesc a unui continent a unei tzari a unui orash etc. situata spre miazanoapte (2). 4 TZinut nordic. 5 (Pex) Popoare din tzarile sau din tzinuturile situate in nord. 6 (Mtp) Personaj malefic bantuind la miezul noptzii. 7 (Bot; Ban) Sorcufrate (Melampyrum nemorasum). 8 (Bot; Trs) Condroniu (Melampyrum arvense). 9 (Bot; Trs) Ciormoiag (Melampyrum cristatum).

MIAZANOÁPTE s. f. 1. Unul dintre cele patru puncte cardinale aflat in directzia stelei polare nord; p. ext. parte a globului pamantesc a unui continent a unui orash etc. situata spre acest punct cardinal. ♦ Lumea popoarele din tzarile tzinuturile etc. situate in (sau spre) nord. 2. (Inv. shi pop.) Miezul noptzii. Lat. mediam noctem.

MIAZANOÁPTE s. f. 1. Nord. Numai catre miazanoapte scapara tremurator cite un fulger liliachiu. DELAVRANCEA T. 170. ◊ Loc. adj. De (rar din despre) miazanoapte = nordic de nord. Crivatzul din miazanoapte vijiie prin vijelie Spulberind zapadan ceruri de pe deal de pe cimpie. ALECSANDRI P. III 13. Curind era sa purceada la Londra. cu vas sau corabie pe o apa mare carea sa numeshte marea despre miazanoapte. DRAGHICI R. 5. ♦ Lumea popoarele de la nord. Cind fu al boteza imparatul aduna Rasaritu shi Apusu Miazazi shi Miazanoapte k sa se veseleasca de veselia lui. ISPIRESCU L. 41. 2. (Rar) Mijlocul noptzii ora douasprezece din noapte; miezul noptzii. Mai sint Doua ceasuri pin’la miazanoapte. DAVILA V. V. 149. ♦ (Personificat in basme) FatFrumos arunca buzduganun nori shi lovi Miazanoaptea in aripi. EMINESCU N. 24.

MIAZANOÁPTE f. (in opozitzie cu miazazi) 1) Punct cardinal care se afla in directzia stelei polare; nord. 2) Parte (a globului pamantesc a unui continent a unei tzari etc.) care este situata spre acest punct cardinal. /<lat. medium noctem

miazanoapte f. 1. Nord; 2. pop. duh necurat naluca care dela apusul soarelui pana la miezul noptzii umbla prin raspantii shi apoi dispare: au gandit k’s Miazanoapte shám venit k sai omor PANN; 3. numele banatzean al plantei sorcufrate (despre care se crede k protege pe talhari). [Lat. MEDIAM NOCTEM].

meazanoápte f. gen. meazanoptziĭ (meaza din ameaza shi noapte). Nord. In vest mĭazanoapte.

miazanoápte (mia) s. f.

miazanoápte s. f. (sil. mia)

miazanoapte

miazanoapte.

MIAZANOÁPTE s. v. nord.

MIAZANOÁPTE s. v. ciormoiag condroniu sorcufrate.

MIAZANOAPTE s. (GEOGR.) nord (livr.) septentrion (inv. shi reg.) crivatz (prin vestul Transilv.) scapatat (inv.) sever. (O furtuna dinspre ~.)

miazanoapte s. v. CIORMOIAG. CONDRONIU. SORCUFRATE.

Miazanoapte ≠ sud miazazi