METEMPSIHÓZĂ s. f. Credința în transmigrația sufletelor individuale, care străbat, în vederea purificării, un lung ciclu de reîncarnări succesive în animale, plante și oameni. – Din ngr. metempsíhosis, fr. métempsyc(h)ose.

metempsihoză [At: DÎ 10^r/20 / V: (înv) metemsicoză, ~msi~, ~ichoses, ~icose (S și: metempsichoze), ~icoză, metempsihos, ~osis / E: ngr μετεμψύχωςσις, fr métempsyc(h)ose] (Rel) Concepție potrivit căreia sufletul parcurge mai multe existențe, reîncarnându-se succesiv într-o serie de corpuri omenești, de animale sau în plante, spre a se apropia de perfecțiune Si: metemsomatoză, reîncarnare, transmigrație.

METEMPSIHÓZĂ s. f. Concepție despre transmigrația sufletelor oamenilor care ar parcurge, după moarte, în vederea purificării, un lung șir de reîncarnări succesive în animale, plante și oameni. – Din ngr. metempsíhosis, fr. métempsyc(h)ose.

METEMPSIHÓZĂ s. f. Concepție religioasă după care sufletul omului ar trece, după moarte, în corpul unui animal, al unei plante sau al altui om. Zici, meștere Ruben, că egiptenii aveau pe deplin dreptate cu metempsihoza lor. EMINESCU, N. 49.

METEMPSIHÓZĂ s.f. Concepție mistică potrivit căreia sufletul ar trece după moarte prin corpul mai multor viețuitoare. [< fr. métempsycose, cf. gr. metempsychosis – deplasarea sufletelor].

METEMPSIHÓZĂ s. f. concepție religioasă potrivit căreia sufletul ar parcurge mai multe existențe, reîncarnându-se succesiv; transmigrație. (< fr. métempsycose)

METEMPSIHÓZĂ s.f. Concepție mistică potrivit căreia sufletul omului ar străbate, după moarte, în vederea purificării, un lung ciclu de incarnări succesive în plante, animale și oameni.

METEMPSIHÓZĂ f. Credință conform căreia sufletul omului, după moarte, trece succesiv un șir de reincarnări în animale, plante și oameni, în vederea purificării. /<ngr. metempsíhosis, fr. métempsycose

*metempsihóză f., pl. e (vgr. metempsýhosis, d. metá, după, și empsýho, însuflețesc, psýho, respir, psyhé, suflet. V. psihologie). Transmigrațiune, trecerea sufletuluĭ dintr’un corp într’altu. – Această închipuire a existat în India și Egipt, de unde a primit-o Pitagora, care a profesat-o în Grecia. Fiind-că, mîncînd carne, omu putea mînca un seamăn al luĭ (că sufletu omuluĭ putea trece în orĭ-ce animal și vice-versa), pitagoreiĭ nu mîncaŭ carne.

metempsichoses s vz metempsihoză

metempsihos s vz metempsihoză

metempsihosis s vz metempsihoză

metemsihoză sf vz metempsihoză

metempsicoză f. trecerea sufletului dintr’un corp într’altul: Pitagora credea în metempsicoză.

metempsihóză s. f., g.-d. art. metempsihózei

metempsihóză s. f., g.-d. art. metempsihózei

metempsihoză